CRONICA DE ARTĂ II
30,00 lei
„Acesta este cel de-al doilea volum care recuperează „cronica de artă” din presa românească a veacului al XIX-lea. Cel dintâi a apărut la Editura Mega, Cluj-Napoca, în 2017, cu titlul Cronica de artă. Despre pictori și tablouri în paginile gazetelor românești din veacul al XIX-lea (1860–1900). Volumul de față cuprinde un număr important de texte despre artiștii și arta plastică din spațiul românesc, apărute între 1860 și 1900, identificate de noi în următoarele reviste și gazete: Revista Carpaților, Trompeta Carpaților, Atheneul român, Pressa, Convorbiri literare, Amicul artelor, Voința națională, Revista orientală, Literatura și arta română, Viața nouă, Revista idealistă, Arta românească, Gazeta artelor, Revista nouă, Revista poporului. Textele au fost semnate de cronicari foarte diferiți ca stil și anvergură profesională (jurnaliști, scriitori și istorici, critici de artă, pictori și arhitecți, medici, economiști și avocați) și par să se fi născut dintr‑o triplă ambiție a autorilor, și anume: (1) să-i aducă pe cititori cât mai aproape de pictori și tablourile lor, (2) să inițieze publicul amator în limbajul artei și (3) să conserve intacte emoția, plăcerea sau neplăcerea încercate de ei la vizitarea unei expoziții temporare sau a unui muzeu. Deși cheia cronicilor trebuie să fi fost punerea în valoare a picturilor și a oamenilor care le-au realizat, ele sunt încărcate cu detalii privitoare la biografiile artiștilor, la poveștile din spatele picturilor, la expozițiile de artă și grupările de artiști, la piața de artă și colecționarii cei mai cunoscuți din epocă.
Legat de formatul editării, la fel ca în primul volum, am inventariat gazetele în ordinea în care au apărut pe piață și le-am urmărit rubricile dedicate picturii până la dispariția sau prima lor suspendare. Acesta este motivul pentru care frontiera 1900 a fost depășită în cazul a două-trei publicații. (...)
Volumul acesta nu ar fi fost posibil, în această formă, fără sprijinul esențial al unor profesioniști de la Biblioteca Academiei Române din București (mai exact, doamna Lenuța Mitrea și domnul Cătălin Mirea) și de la Biblioteca Facultății de Istorie din București (doamnele Mihaela Harnagea și Niculina-Violeta Nicolescu). Exprim aici toată gratitudinea mea. De asemenea, mulțumirile mele se îndreaptă către Editura Mega, domnii Cristian Sincovici și Francisc Baja, pentru apariția volumului. Cu profesorul Alin Ciupală am purtat îndelungi discuții pe seama editării volumului. Îi mulțumesc pentru idei, sfaturi și răbdare.” - Lidia Trăușan-Matu
CRONICA DE ARTĂ II
30,00 lei
„Acesta este cel de-al doilea volum care recuperează „cronica de artă” din presa românească a veacului al XIX-lea. Cel dintâi a apărut la Editura Mega, Cluj-Napoca, în 2017, cu titlul Cronica de artă. Despre pictori și tablouri în paginile gazetelor românești din veacul al XIX-lea (1860–1900). Volumul de față cuprinde un număr important de texte despre artiștii și arta plastică din spațiul românesc, apărute între 1860 și 1900, identificate de noi în următoarele reviste și gazete: Revista Carpaților, Trompeta Carpaților, Atheneul român, Pressa, Convorbiri literare, Amicul artelor, Voința națională, Revista orientală, Literatura și arta română, Viața nouă, Revista idealistă, Arta românească, Gazeta artelor, Revista nouă, Revista poporului. Textele au fost semnate de cronicari foarte diferiți ca stil și anvergură profesională (jurnaliști, scriitori și istorici, critici de artă, pictori și arhitecți, medici, economiști și avocați) și par să se fi născut dintr‑o triplă ambiție a autorilor, și anume: (1) să-i aducă pe cititori cât mai aproape de pictori și tablourile lor, (2) să inițieze publicul amator în limbajul artei și (3) să conserve intacte emoția, plăcerea sau neplăcerea încercate de ei la vizitarea unei expoziții temporare sau a unui muzeu. Deși cheia cronicilor trebuie să fi fost punerea în valoare a picturilor și a oamenilor care le-au realizat, ele sunt încărcate cu detalii privitoare la biografiile artiștilor, la poveștile din spatele picturilor, la expozițiile de artă și grupările de artiști, la piața de artă și colecționarii cei mai cunoscuți din epocă.
Legat de formatul editării, la fel ca în primul volum, am inventariat gazetele în ordinea în care au apărut pe piață și le-am urmărit rubricile dedicate picturii până la dispariția sau prima lor suspendare. Acesta este motivul pentru care frontiera 1900 a fost depășită în cazul a două-trei publicații. (...)
Volumul acesta nu ar fi fost posibil, în această formă, fără sprijinul esențial al unor profesioniști de la Biblioteca Academiei Române din București (mai exact, doamna Lenuța Mitrea și domnul Cătălin Mirea) și de la Biblioteca Facultății de Istorie din București (doamnele Mihaela Harnagea și Niculina-Violeta Nicolescu). Exprim aici toată gratitudinea mea. De asemenea, mulțumirile mele se îndreaptă către Editura Mega, domnii Cristian Sincovici și Francisc Baja, pentru apariția volumului. Cu profesorul Alin Ciupală am purtat îndelungi discuții pe seama editării volumului. Îi mulțumesc pentru idei, sfaturi și răbdare.” - Lidia Trăușan-Matu
CUNOAȘTERE ȘI OCCIDENTALIZARE
Prețul inițial a fost: 55,00 lei.40,00 leiPrețul curent este: 40,00 lei.
CUNOAȘTERE ȘI OCCIDENTALIZARE
Prețul inițial a fost: 55,00 lei.40,00 leiPrețul curent este: 40,00 lei.
DANDYISM
35,00 lei
Dandyism is a less used term as it relates to a particularniche culture. Yet, the multitude of studies, books, articles, webpages, websites, magazines dedicated to dandyism indicate a real interest for this mysterious phenomenon. Its mysteriousness alone could be partly responsible for such constant interest, yet, it cannot explain the arduous preoccupations of those responsible for the subject being kept alive and well. Even if most of the articles are only slightly relating to the actual phenomenon, using the term generally in an altered meaning, in order to promote present-day items of clothing or to sell various more or less luxury articles, dandyism has today, in the age of information and leisure its own websites, blogs, and forums, its own magazines and publications. The literary market is constantly presented each year with new attempts at dandy exegesis and dandy characterisation, dandy biographies, and dandy fictionalisation. In today’s world of entertainment, the dandy is reinvented: statues are erected; movies are being made and remade, and dandyism goes virtual. (From the „Introduction”)
DANDYISM
35,00 lei
Dandyism is a less used term as it relates to a particularniche culture. Yet, the multitude of studies, books, articles, webpages, websites, magazines dedicated to dandyism indicate a real interest for this mysterious phenomenon. Its mysteriousness alone could be partly responsible for such constant interest, yet, it cannot explain the arduous preoccupations of those responsible for the subject being kept alive and well. Even if most of the articles are only slightly relating to the actual phenomenon, using the term generally in an altered meaning, in order to promote present-day items of clothing or to sell various more or less luxury articles, dandyism has today, in the age of information and leisure its own websites, blogs, and forums, its own magazines and publications. The literary market is constantly presented each year with new attempts at dandy exegesis and dandy characterisation, dandy biographies, and dandy fictionalisation. In today’s world of entertainment, the dandy is reinvented: statues are erected; movies are being made and remade, and dandyism goes virtual. (From the „Introduction”)
DE LA LIBERALISM LA NEOLIBERALISM ÎN ROMÂNIA (1875–1938)
60,00 lei
Liberalismul nu este un fenomen care s-a dezvoltat în spațiul românesc în urma unor dezbateri intelectuale, ci unul adoptat într-un mod cât se poate de firesc, având în vedere structura socială a Țărilor Române din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și activitatea tot mai pronunțată a intelectualilor români, mulți dintre ei educați în Occident, privind promovarea emancipării naționale. Mai ales în Franța, ei au intrat în contact cu ideile iluminismului francez, așa cum a fost, de pildă, cazul liberalismului aristocratic, întâlnit în scrierile lui Charles de Secondat, baron de Montesquieu, care a formulat ideea separării puterilor în stat, sau al gândirii radicale a lui Jean-Jacques Rousseau, care, prin Contractul social, a promovat principiul libertății primare a tuturor oamenilor.
Liberalismul are la bază două principii fundamentale – egalita-tea și libertatea –, pe baza lor structurându-se dezvoltarea instituțională a lumii moderne: drepturile naturale ale omului sunt operaționalizate prin crearea de drepturi politice pentru cetățeni, care au libertăți și responsabilități față de stat. Între sursele istorice ale liberalismului pot fi enumerate: Magna Charta din 1215, lupta membrilor Camerei Comunelor pentru obținerea limitării puterii monarhice din Marea Britanie, ideile unor gânditori precum John Locke, Thomas Paine, John Stuart Mill, Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789, ideile lui Montesquieu, Benjamin Constant, J.-J. Rousseau, dar și moștenirea americană – The Bill of Rights, Declarația de Independență, Constituția din 1787 ș.a. (din „Introducere”)
DE LA LIBERALISM LA NEOLIBERALISM ÎN ROMÂNIA (1875–1938)
60,00 lei
Liberalismul nu este un fenomen care s-a dezvoltat în spațiul românesc în urma unor dezbateri intelectuale, ci unul adoptat într-un mod cât se poate de firesc, având în vedere structura socială a Țărilor Române din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și activitatea tot mai pronunțată a intelectualilor români, mulți dintre ei educați în Occident, privind promovarea emancipării naționale. Mai ales în Franța, ei au intrat în contact cu ideile iluminismului francez, așa cum a fost, de pildă, cazul liberalismului aristocratic, întâlnit în scrierile lui Charles de Secondat, baron de Montesquieu, care a formulat ideea separării puterilor în stat, sau al gândirii radicale a lui Jean-Jacques Rousseau, care, prin Contractul social, a promovat principiul libertății primare a tuturor oamenilor.
Liberalismul are la bază două principii fundamentale – egalita-tea și libertatea –, pe baza lor structurându-se dezvoltarea instituțională a lumii moderne: drepturile naturale ale omului sunt operaționalizate prin crearea de drepturi politice pentru cetățeni, care au libertăți și responsabilități față de stat. Între sursele istorice ale liberalismului pot fi enumerate: Magna Charta din 1215, lupta membrilor Camerei Comunelor pentru obținerea limitării puterii monarhice din Marea Britanie, ideile unor gânditori precum John Locke, Thomas Paine, John Stuart Mill, Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789, ideile lui Montesquieu, Benjamin Constant, J.-J. Rousseau, dar și moștenirea americană – The Bill of Rights, Declarația de Independență, Constituția din 1787 ș.a. (din „Introducere”)