„PIONI ÎN JOCUL DE FORȚE DIN TIMPUL RĂZBOIULUI RECE” a fost adăugat în coș. Vezi coșul
UN DECENIU ZBUCIUMAT
50,00 lei
După instalarea Cortinei de Fier şi intrarea celor două ţări în sfera de influenţă a Moscovei, relaţiile româno‑polone nu s-au mai bucurat niciodată de un statut privilegiat, ci au avut un caracter formal. Ele s-au restrâns la un schimb de vizite între liderii celor două ţări, iar după „Declaraţia din Aprilie” 1964, ele au fost tot mai reci. Fiind depozitara Tratatului de la Varşovia şi având o legătură strânsă cu Uniunea Sovietică, partea polonă privea cu neîncredere nota discordantă a Bucureştiului în interiorul Blocului socialist. Pe parcursul destinderii, ambele ţări şi-au orientat politica externă către Vest şi organizaţii internaţionale occidentale, pentru a obţine credite, cu scopul de a‑şi îmbunătăţi producţia industrială. Iniţial, politica aceasta a fost un adevărat succes pentru ambele ţări, însă limitele sale au fost imediat resimţite, odată cu izbucnirea primei crizei energetice din anul 1973. În cazul României, efectele acesteia n-au fost prea puternice, dependenţa sa nefiind aşa mare de creditele occidentale. În cel al Poloniei, situaţia era diferită, nevoia sa de împrumuturi crescând îngrijorător. (din „Introducere”)
5 în stoc
Informații suplimentare
| Greutate | 1 kg |
|---|
Fii primul care adaugi o recenzie la „UN DECENIU ZBUCIUMAT”
Book information
ISBN 13
978-606-020-733-7
Număr de pagini
442
Format
B5
Data lansării
2023
Copertă cartonată
NU
S-ar putea să-ți placă și…
PIONI ÎN JOCUL DE FORȚE DIN TIMPUL RĂZBOIULUI RECE
70,00 lei
Poate cea mai izbitoare analogie cu privire la relația dintre Țările de Jos și România este cea a cotelor maxime ale fluxului și refluxului. O privire pe harta Europei este de ajuns pentru a constata distanța fizică substanțială dintre aceste două țări, care pot fi, de asemenea, văzute ca doi poli opuși ai Europei geografice, dar și culturale și politice. Țările de Jos sunt situate din toate punctele de vedere în mijlocul lumii atlantice, în timp ce România, care a devenit între timp parte a acestei lumi, este situată însă la marginea Balcanilor. Țările de Jos au, pe lângă aceasta, o istorie lungă de explorator la scară mondială, ceea ce nu se poate susține despre România. Cu aceste două constatări de natură geografică și politic-istorică începe deja o serie infinită de diferențe în toate domeniile posibile între cele două țări. În contextul actual, mi se pare complet inutil să insistăm asupra acestor diferențe, deoarece acestea vor atrage automat atenția tuturor de îndată ce se va încerca să se facă vreo comparație, indiferent de subiect.
Poate că ne va ajuta pe parcurs dacă ne uităm la tradițiile politice, sociale și, eventual, culturale. Ar fi util să menționăm câteva aspecte, cum ar fi, de exemplu, faptul că Țările de Jos și România, în ciuda relațiilor economice dintre ele deloc neglijabile, s-au aflat în tabere diferite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și deveniseră oficial dușmanii unul altuia. Explicația pentru aceste poziții diametral opuse apare în contextul politic-istoric și, nu în ultimul rând, în localizarea geografică. La urma urmei, acolo unde Țările de Jos au optat pentru o alianță cu Antanta, România a cedat în cele din urmă presiunii crescânde din partea puterilor Axei și i s-a alăturat. (din „Introducere”)
PIONI ÎN JOCUL DE FORȚE DIN TIMPUL RĂZBOIULUI RECE
70,00 lei
Poate cea mai izbitoare analogie cu privire la relația dintre Țările de Jos și România este cea a cotelor maxime ale fluxului și refluxului. O privire pe harta Europei este de ajuns pentru a constata distanța fizică substanțială dintre aceste două țări, care pot fi, de asemenea, văzute ca doi poli opuși ai Europei geografice, dar și culturale și politice. Țările de Jos sunt situate din toate punctele de vedere în mijlocul lumii atlantice, în timp ce România, care a devenit între timp parte a acestei lumi, este situată însă la marginea Balcanilor. Țările de Jos au, pe lângă aceasta, o istorie lungă de explorator la scară mondială, ceea ce nu se poate susține despre România. Cu aceste două constatări de natură geografică și politic-istorică începe deja o serie infinită de diferențe în toate domeniile posibile între cele două țări. În contextul actual, mi se pare complet inutil să insistăm asupra acestor diferențe, deoarece acestea vor atrage automat atenția tuturor de îndată ce se va încerca să se facă vreo comparație, indiferent de subiect.
Poate că ne va ajuta pe parcurs dacă ne uităm la tradițiile politice, sociale și, eventual, culturale. Ar fi util să menționăm câteva aspecte, cum ar fi, de exemplu, faptul că Țările de Jos și România, în ciuda relațiilor economice dintre ele deloc neglijabile, s-au aflat în tabere diferite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și deveniseră oficial dușmanii unul altuia. Explicația pentru aceste poziții diametral opuse apare în contextul politic-istoric și, nu în ultimul rând, în localizarea geografică. La urma urmei, acolo unde Țările de Jos au optat pentru o alianță cu Antanta, România a cedat în cele din urmă presiunii crescânde din partea puterilor Axei și i s-a alăturat. (din „Introducere”)
FOSTA ÎNCHISOARE POLITICĂ DE LA RÂMNICU SĂRAT, ROMÂNIA
60,00 lei
După căderea regimului comunist din România în 1989, fostele închisori politice ce au compus sistemul concentraționar comunist (mai ales cel din anii 1948–1964) au devenit importante „locuri ale memoriei” în cadrul procesului de reevaluare a trecutului recent. Numele acestor închisori au devenit binecunoscute mai ales în urma publicării amintirilor din detenție ale multor deținuți politic, a interviurilor realizate cu supraviețuitorii represiunii politice sau a filmelor documentare și artistice dedicate experiențelor carcerale. De-a lungul timpului, unele dintre închisorile „celebre”, precum cele de la Sighetu Marmației sau Pitești, au fost transformate în muzee memoriale, în timp ce altele au fost luate în considerare pentru a fi convertite în muzee, cum este cazul închisorilor de la Jilava și Râmnicu Sărat. Chiar și în cazul acelor închisori ce au continuat și după 1989 să funcționeze ca atare (e.g., Aiud și Gherla), trecutul recent al acestora a fost semnalat prin construcția în apropiere a unor monumente memoriale, ridicate de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România. Nu în ultimul rând, fostele închisori politice au devenit subiect de interes pentru istorici: spre exemplu, în 2008, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (înființat în 2005) a publicat un Dicționar al penitenciarelor din România comunistă; un alt volum a fost dedicat fostei închisori politice din Pitești; recent, a fost publicată o carte despre istoria închisorii din Râmnicu Sărat de la înființarea sa în 1862 și până la instalarea regimului comunist în România în 1947, în timp ce alte două cărți despre istoria aceleiași închisori în perioada comunistă sunt în curs de finalizare. În ciuda acestui interes pentru fostele centre de detenție politică comuniste, cunoașterea lor a rămas una abstractă, realizată pe baza descrierilor foștilor deținuți politic și, eventual, a planurilor de arhivă. Fostele închisori politice comuniste au fost reduse la un simplu decor al evenimentelor petrecute între zidurile lor, singurele considerate a fi relevante, materialitatea fiind cu totul ignorată. (din „Introducere”)
FOSTA ÎNCHISOARE POLITICĂ DE LA RÂMNICU SĂRAT, ROMÂNIA
60,00 lei
După căderea regimului comunist din România în 1989, fostele închisori politice ce au compus sistemul concentraționar comunist (mai ales cel din anii 1948–1964) au devenit importante „locuri ale memoriei” în cadrul procesului de reevaluare a trecutului recent. Numele acestor închisori au devenit binecunoscute mai ales în urma publicării amintirilor din detenție ale multor deținuți politic, a interviurilor realizate cu supraviețuitorii represiunii politice sau a filmelor documentare și artistice dedicate experiențelor carcerale. De-a lungul timpului, unele dintre închisorile „celebre”, precum cele de la Sighetu Marmației sau Pitești, au fost transformate în muzee memoriale, în timp ce altele au fost luate în considerare pentru a fi convertite în muzee, cum este cazul închisorilor de la Jilava și Râmnicu Sărat. Chiar și în cazul acelor închisori ce au continuat și după 1989 să funcționeze ca atare (e.g., Aiud și Gherla), trecutul recent al acestora a fost semnalat prin construcția în apropiere a unor monumente memoriale, ridicate de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România. Nu în ultimul rând, fostele închisori politice au devenit subiect de interes pentru istorici: spre exemplu, în 2008, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (înființat în 2005) a publicat un Dicționar al penitenciarelor din România comunistă; un alt volum a fost dedicat fostei închisori politice din Pitești; recent, a fost publicată o carte despre istoria închisorii din Râmnicu Sărat de la înființarea sa în 1862 și până la instalarea regimului comunist în România în 1947, în timp ce alte două cărți despre istoria aceleiași închisori în perioada comunistă sunt în curs de finalizare. În ciuda acestui interes pentru fostele centre de detenție politică comuniste, cunoașterea lor a rămas una abstractă, realizată pe baza descrierilor foștilor deținuți politic și, eventual, a planurilor de arhivă. Fostele închisori politice comuniste au fost reduse la un simplu decor al evenimentelor petrecute între zidurile lor, singurele considerate a fi relevante, materialitatea fiind cu totul ignorată. (din „Introducere”)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.