ANUL TIGRULUI DE HÂRTIE: DINAMICA RUPTURII SOVIETO-CHINEZE (1964)
Prețul inițial a fost: 65,00 lei.40,00 leiPrețul curent este: 40,00 lei.
ANUL TIGRULUI DE HÂRTIE: DINAMICA RUPTURII SOVIETO-CHINEZE (1964)
Prețul inițial a fost: 65,00 lei.40,00 leiPrețul curent este: 40,00 lei.
Out of Stock
Out of Stock
ASOCIAŢIONISM ŞI IDENTITATE NAŢIONALĂ LA SAŞII DIN TRANSILVANIA (1850–1914)
60,00 lei
În istoria Transilvaniei, saşii ardeleni au jucat un rol aparte. Sosiţi în secolele XII–XIII pentru am rentiendam coronam, pentru apărarea graniţelor ardelene şi dezvoltarea economică a zonei, au ocupat o întindere de pământ de la Orăştie şi până la Drăuşeni (azi, judeţul Braşov), ceea ce pe parcursul Evului Mediu a purtat numele de Pământul Crăiesc. În cadrul sistemului constituţional al Transilvaniei medievale, ei s‑au bucurat de un statut aparte legiferat prin Diploma Andreanum din anul 1224, care le oferea o largă autonomie. Practic, saşii erau obligaţi să participe la luptele purtate de regele Ungariei, cu un număr clar definit de oşteni şi să‑i plătească acestuia un impozit. Acest lucru a dus la o prosperitate economică. Prin excelenţă meşteşugari şi ţărani, saşii ardeleni nu au cunoscut şerbia, toţi locuitorii fiind oameni liberi, ceea ce îi deosebea fiind doar averea. De aceea, la nivelul conştiinţei colective, ei vor avea o mentalitate aparte, unde elementele moderne, burgheze ale secolului al XIX‑lea erau la ele acasă.
ASOCIAŢIONISM ŞI IDENTITATE NAŢIONALĂ LA SAŞII DIN TRANSILVANIA (1850–1914)
60,00 lei
În istoria Transilvaniei, saşii ardeleni au jucat un rol aparte. Sosiţi în secolele XII–XIII pentru am rentiendam coronam, pentru apărarea graniţelor ardelene şi dezvoltarea economică a zonei, au ocupat o întindere de pământ de la Orăştie şi până la Drăuşeni (azi, judeţul Braşov), ceea ce pe parcursul Evului Mediu a purtat numele de Pământul Crăiesc. În cadrul sistemului constituţional al Transilvaniei medievale, ei s‑au bucurat de un statut aparte legiferat prin Diploma Andreanum din anul 1224, care le oferea o largă autonomie. Practic, saşii erau obligaţi să participe la luptele purtate de regele Ungariei, cu un număr clar definit de oşteni şi să‑i plătească acestuia un impozit. Acest lucru a dus la o prosperitate economică. Prin excelenţă meşteşugari şi ţărani, saşii ardeleni nu au cunoscut şerbia, toţi locuitorii fiind oameni liberi, ceea ce îi deosebea fiind doar averea. De aceea, la nivelul conştiinţei colective, ei vor avea o mentalitate aparte, unde elementele moderne, burgheze ale secolului al XIX‑lea erau la ele acasă.
BATALIONUL I GRĂNICERESC DE GARDĂ (1933–1940)
35,00 lei
Istoria Regimentului al II-lea român de graniţă, cu statul major la Năsăud (1763–1851), din cadrul structurilor militare imperiale austriece, este cunoscută, atât ca urmare a rolului avut în unele evenimente istorice care i-au definit existenţa, cât şi datorită studiilor şi scrierilor istoriografice, mai vechi sau de dată mai recentă. Mult mai puţine date au fost publicate despre Batalionul I Grăniceresc de Gardă (1933–1940) – destinat, inițial, pentru a fi cantonat în Năsăud, dar instalat efectiv în garnizoana Bistriţa – înfiinţat de regele Carol al II-lea, menit a fi continuatorul vechiului regiment năsăudean, şi care a avut ca areal geografic de recrutare locuitorii din fostele comune grănicereşti. Tocmai de aceea, lucrarea de faţă îşi propune să ofere cititorilor un corpus documentar privitor la acest batalion prin publicarea sau reluarea unor materiale scrise, provenite din mai multe surse: Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, Muzeul Grăniceresc Năsăudean, Arhivele Militare Piteşti, presa vremii, însemnări memorialistice etc. (Editorii)
BATALIONUL I GRĂNICERESC DE GARDĂ (1933–1940)
35,00 lei
Istoria Regimentului al II-lea român de graniţă, cu statul major la Năsăud (1763–1851), din cadrul structurilor militare imperiale austriece, este cunoscută, atât ca urmare a rolului avut în unele evenimente istorice care i-au definit existenţa, cât şi datorită studiilor şi scrierilor istoriografice, mai vechi sau de dată mai recentă. Mult mai puţine date au fost publicate despre Batalionul I Grăniceresc de Gardă (1933–1940) – destinat, inițial, pentru a fi cantonat în Năsăud, dar instalat efectiv în garnizoana Bistriţa – înfiinţat de regele Carol al II-lea, menit a fi continuatorul vechiului regiment năsăudean, şi care a avut ca areal geografic de recrutare locuitorii din fostele comune grănicereşti. Tocmai de aceea, lucrarea de faţă îşi propune să ofere cititorilor un corpus documentar privitor la acest batalion prin publicarea sau reluarea unor materiale scrise, provenite din mai multe surse: Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, Muzeul Grăniceresc Năsăudean, Arhivele Militare Piteşti, presa vremii, însemnări memorialistice etc. (Editorii)
