RĂZBOINICI UITAŢI ŞI PODOABE ETERNE

Secolele V-VI

Drumul spre înțelegerea Daciei post-romane nu este ușor de parcurs. Prezența puterii romane în regiune a fost scurtă, a durat mai puțin de 170 de ani, dar a lăsat urme puternice și ușor de identificat în arhitectura construită, inscripții, cultura materială și – ar susține mulți – în limba vorbită încă în România. Popoarele care au înlocuit hegemonia imperială romană în regiune în cele cinci secole care au urmat, „epoca migrațiilor”, ne-au lăsat mai puține urme. Goții, hunii, gepizii, anții, avarii și slavii sunt destul de bine atestați în sursele noastre grecești și latine pentru această perioadă, însă relatările în limbile lor nu au supraviețuit, iar locuințele în care au trăit au fost în general construite din materiale perisabile care lasă doar urme efemere în peisaj, acolo unde este cazul. Istoria lor a fost relatată mult timp prin intermediul surselor grecești și romane, însă aceste relatări din exterior sunt scurte, părtinitoare și înclinate către preocupările imperiale. Nimic nu ne dă sentimentul că am putea recupera istoriile acestor popoare din propria lor perspectivă.
Arheologia, în schimb, poate contribui la rezolvarea problemei. Permițându-ne să reconstruim practicile funerare, modelele de așezare și activitățile productive ale popoarelor postromane, rămășițele materiale recuperate din săpături și prospecțiuni au deschis o fereastră către viețile lor. Practica neîntreruptă a agriculturii sedentare, dependența puternică de creșterea animalelor, densitatea redusă a așezărilor, producția industrială continuă și sosirea de noi popoare – în general din stepa estică – au fost toate documentate. De asemenea, cercetările au evidențiat acumularea de bogății de către elite, mai ales sub forma tezaurelor de metale prețioase. Spre acestea din urmă își îndreaptă privirea expoziția Războinici uitați și podoabe eterne.
Tezaurele adunate pentru această expoziție nu sunt unele obișnuite. Constituind unele dintre cele mai mari acumulări de aur ornamental din Europa premodernă din punct de vedere al greutății, tezaurele prezentate în această expoziție – și în special cele de la Șimleu Silvaniei și Pietroasa – reprezintă exemple spectaculoase ale bogăției, sofisticării și puterii pure a elitelor care au achiziționat și au păstrat aceste obiecte. Și sunt la fel de bogate pentru poveștile pe care le spun ca și pentru valoarea lor pură, datorată metalului prețios. Acestea nu sunt relatări simple, ci complexe și multifațetate, dezvăluind adânci complexități sociale și conexiuni interculturale.
Medalioanele de la Șimleu Silvaniei oferă un bun exemplu. Unele au fost bătute în Imperiul Roman, în timp ce altele au fost fabricate la nord de Dunăre, imitând modele romane, dar încorporând stiluri și idei non-romane. (Noel Lenski)