ORAȘE ȘI TÂRGURI DIN MOLDOVA ÎN PERIOADA DE TRANZIȚIE DE LA EVUL MEDIU LA EPOCA MODERNĂ

Abordări pluridisciplinare

Perioada de tranziţie de la evul mediu la epoca modernă în spaţiul european se caracterizează prin transformări importante ale structurilor economice, sociale, demografice şi mentale, ideologice etc., sub impactul unor procese şi fenomene derulate pe o durată lungă de timp, conducând la modernizarea societăţii de‑a lungul secolelor XVII/XVIII–XIX, inclusiv a aşezărilor urbane din Moldova. Statele europene, deşi contemporane, şi‑au trăit fiecare propriul timp istoric – modernitatea depinzând de un anumit context istoric şi experienţe lungi de provocări interne sau externe.
În această perioadă plină de schimbări profunde în societate, au avut loc numeroase evenimente militare, teritoriul de la est de Carpaţi fiind permanent supus unor ameninţări şi pericole. Tranziţia către o lume în care s‑au impus noi practici economice şi sociale nu a fost uniformă ca ritm şi intensitate, iar expresiile transformărilor nu au fost limitate de graniţele politice, elemente străine din imperiile otoman, habsburgic şi rus intrând masiv în Moldova.
Oraşele au fost primele afectate de evoluţia producţiei şi a inovaţiilor tehnice, diversificarea comerţului, schimbările alimentare, răspândirea anumitor boli/patologii, lumea rurală fiind mult mai puţin afectată de aceste procese ale revoluţiei industriale europene. Demografia din această perioadă a înregistrat o creştere a speranţei de viaţă, ca urmare a conştientizării şi îmbunătăţirii igienei personale, a condiţiilor de viaţă – inclusiv nutriţia, precum şi al progresului medicinei. Foamea nu a dispărut, dar a fost în scădere, alimentaţia populaţiei urbane fiind dependentă de capacitatea satului de a oferi resurse animale şi vegetale. Deşi se menţin încă legături strânse între sat şi oraş, contrastul dintre ele devine din ce în ce mai evident ca urmare a deschiderii lumii urbane către inovaţie, mobilitate socială şi politică. (din „Introducere”)