GENEZA, ORGANIZAREA ȘI FUNCŢIONAREA UNEI ARHIVE ECLEZIASTICE

Arhiva Episcopiei greco-catolice de Gherla de la începuturi la Primul Război Mondial (1853–1916)

Teritoriu ocultat şi marginalizat ca urmare a comandamentelor ideologice şi propagandistice ale vechiului regim, istoria bisericească şi a vieţii religioase este un spaţiu al cunoaşterii şi o zonă a cercetării ştiinţifice care pare să fi renăscut după decembrie 1989. Au fost accesate fonduri de arhivă din ţară şi străinătate, au fost abordate numeroase teme şi problematici din această arie şi s‑au publicat numeroase contribuţii – toate acestea descriu, la modul succint, dinamica unui şantier de cercetare important al istoriografiei româneşti post‑comuniste, care continuă şi în prezent să livreze materiale şi interpretări noi în dezbaterea ştiinţifică de specialitate. În această zonă de preocupări, istoria Bisericii Greco‑Catolice reprezintă o direcţie de cercetare aparte, în condiţiile în care vorbim de o instituţie care fost constrânsă, după 1948, să traverseze „noaptea totalitară” din România ca „Biserică a tăcerii”; despre Biserica Unită demersul istoriografic, mai ales cel interesat de istoria contemporană şi recentă a acestei instituţii, depăşeşte dimensiunea strict ştiinţifică şi încorporează valoarea şi semnificaţia unei mărturii, o mărturie despre un trecut aflat sub semnul suferinţei şi care nu trebuie uitat. Astfel, despre Biserica Română Unită, cu eparhiile, clerul, şcolile, respectiv despre relaţiile sale cu Sfântul Scaun şi cu alte Biserici, s‑a scris mult în ultimele trei decenii, au apărut numeroase monografii privind perioadele de păstorire ale unor ierarhi, despre organizarea şi funcţionarea unor instituţii centrale şi locale ale acestei Biserici, despre raporturile sale cu papalitatea şi cu alte structuri bisericeşti sau de stat, respectiv, au văzut lumina tiparului volume de documente. În această ordine de idei, se poate spune că eparhia greco‑catolică de Cluj‑Gherla a fost o temă de studiu vizitată de cercetarea de specialitate, care a dat la iveală monografii de ierarhi, a publicat pastorale, circulare sau rapoarte periodice despre starea diecezei, volume de documente despre biserici, şcoli şi despre viaţa unor comunităţi care trăiau şi gravitau „în umbra clopotniţelor”, după cum spunea istoricul Simion Retegan, şi altele. Istoria acestei episcopii, ca şi a întregii Bisericii Unite româneşti, de altfel, este, însă, departe de a fi epuizată şi suntem siguri că cercetarea ştiinţifică va îmbogăţi şi de acum înainte, cu noi contribuţii,
memoria istorică a acestei eparhii româneşti transilvane. (Ion Cârja)

6 în stoc