DIN MEMORIALISTICA ROMÂNILOR ARDELENI ÎN SECOLUL A XIX‑LEA: PETRU MUREŞANU‑ŞIREGANUL ŞI „CĂRAREA VIEŢII” LUI

Fiu de iobag, asemenea marii majorităţi a fruntaşilor români ai acestei vremi – popor de ţărani erau numiţi românii –, autodidactul Petre Mureşanu din Șireag, autorul acestui jurnal autobiografic, este, rând pe rând, învăţător sătesc, ajutor de notar, scrib judiciar şi angajat avocaţial, trăind, rând pe rând, la Gherla, Târgu Lăpuş, Beclean, Dej şi Șireag şi expunând, rând pe rând, gândurile, emoţiile, sentimentele tânărului, adultului, vârstnicului, ale amploiatului statal, ale militantului naţional, ale capului de familie.
Drumul greu pe care‑l parcurge feciorul de iobag din Șireag (azi Floreşti, jud. Bistriţa Năsăud) – primul din familia sa care ştie citi şi scrie –, munca, stăruinţa, dăruirea, sacrificiul cu care se ridică la înălţimea îndatoririlor personale şi a responsabilităţilor publice pe care şi le asumă, prestigiul de care ajunge să se bucure conturează profilul unei personalităţi cu care ţinutul someşan se poate mândri. Chiar dacă nu este la înălţimea contemporanilor săi dejeni, precum memorandiştii Gavril Manu şi Teodor Mihali, felul în care el se ridică din pulberea pământului şi se smulge din masa mare, anodină, ţărănească a conaţionalilor săi este emblematic pentru constituirea elitei româneşti transilvănene, pentru progresul lent, greoi, precar şi tardiv al modernizării societăţii româneşti în ansamblul ei. (CS I dr. Simion Retegan)

5 în stoc