Loading
TRANSPORT GRATUIT, IN ROMANIA, LA COMENZI DE PESTE 300 LEI
Adaugă la favorite

STRĂMUTAREA GERMANILOR DIN RĂDĂUȚI

60,00 lei

Strămutarea germanilor bucovineni în 1940 a reprezentat un eveniment istoric care și-a pus amprenta într-un mod profund asupra destinului comunității din Rădăuți, localitate aflată în partea de sud a Bucovinei istorice, în județul Suceava. Efectele plecării germanilor în 1940 s-au resimțit imediat asupra întregului oraș, întrucât aceștia dețineau un rol considerabil în sectoare importante din Rădăuţi, precum economia, industria, agricultura, meșteșugurile, învățământul și serviciile publice. Pentru un cititor neavizat asupra aspectelor istorice, sociale și politice care au stat la baza dislocării comunității germanilor din Rădăuți, dispariția unei întregi comunități atât de omogene și de dinamice poate apărea drept un eveniment neașteptat, dificil de înțeles. În realitate, plecarea germanilor rădăuțeni se încadrează perfect în fenomenul mai larg al strămutării germanilor din fosta Bucovină istorică, convenit în mod oficial de Al Treilea Reich prin conținutul Convențiilor încheiate cu Uniunea Sovietică și cu Regatul Român (convenit anterior prin intermediul protocolului adițional secret anexat pactului Molotov-Ribbentrop, 23 august 1939).
La 6 octombrie 1939, Adolf Hitler a rostit celebrul îndemn Heims ins Reich! (Acasă în Reich!), adresat comunităților germanice trăitoare în Europa Centrală și de Sud-Est. Ideea lansată oficial de către Führer – deși fusese pregătită anterior cu multă migală în laboratoarele celui de-Al Treilea Reich – a provocat multă derută, întrucât n-a oferit suficiente informații despre grupurile care urmau să fie strămutate: germanii din Europa de Sud-Est, din ținuturile baltice sau din Europa de Sud?
Modul în care au evoluat ulterior evenimentele a oferit și răspunsurile aferente vizavi de problematica complexă a strămutării comunităților germanice în cel de-Al Treilea Reich. (din „Introducere”)

6 în stoc

De obicei, expediat în 2-3 zile.
Plată sigură și protejată
Category:
Tag:

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „STRĂMUTAREA GERMANILOR DIN RĂDĂUȚI”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Book information

ISBN 13
978-606-020-949-2
Număr de pagini
170
Format
B5
Data lansării
2025
Copertă cartonată
NU

S-ar putea să-ți placă și…

Previzualizare
Adaugă la favorite
Adaugă în coșVezi coșul
Previzualizare
Adaugă la favorite

UCRAINA VERSUS RUSIA

55,00 lei
Adaugă în coșVezi coșul
Previzualizare
Adaugă la favorite
Adaugă în coșVezi coșul

HOLOCAUSTUL. DEPORTAREA EVREILOR DIN SUDUL BUCOVINEI ÎN TRANSNISTRIA

70,00 lei
Comunitățile mozaice din Bucovina istorică s-au constituit în mod distinct în cursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea în cadrul unei proces complex, strâns legat de evoluția acestei provincii habsburgice și de particularităților iudaismului bucovinean, în ansamblul său. Primele comunități mozaice urbane au apărut în Cernăuți, Suceava, Siret, Rădăuți, Gura Humorului, Câmpulung-Moldovenesc și Gura Humorului în contextul unei emigrări masive a evreilor din Galiția spre Bucovina. Unele dintre comunitățile mozaice s-au dezvoltat într-un mod cu totul aparte, precum cele rurale de la Sadagura și Vijnița, unde au înflorit și s-au dezvoltat puternic dinastiile rabinice a căror faimă a depășit rapid granițele Bucovinei și ale Imperiului Habsburgic (Austro-Ungar din 1867). Evreii s-au confruntat în timpul administrației militare a Bucovinei cu multiple dificultăți generate de o serie întreagă de interdicții, pe care însă le-au depășit, obținând treptat o serie de drepturi și libertăți civile și religioase, devenind comunități puternice și respectate în întreaga monarhie danubiană. Practic, în istoria evreilor din Bucovina, perioada dintre 1867 și 1914 este cunoscută, pe drept cuvânt, drept o epocă de aur. Anul 1918 a cunoscut schimbări profunde care au plasat comunitățile mozaice pe teritoriile unor state naționale noi, precum Cehoslovacia, Ucraina (împărțită între Polonia, Cehoslovacia și Uniunea Sovietică), situație care a generat multă neliniște și îngrijorare în rândurile evreilor. La inițiativa unor organizații internaționale evreiești, Conferința de Pace de la Paris (1919–1920) a luat în calcul și a introdus în mod efectiv, în textele tratatelor de pace, prevederi care stabileau garantarea drepturilor a ceea ce s-au numit, de atunci încoace, minoritățile naționale. (din „Introducere”)
Previzualizare
Adaugă la favorite

HOLOCAUSTUL. DEPORTAREA EVREILOR DIN SUDUL BUCOVINEI ÎN TRANSNISTRIA

70,00 lei
Comunitățile mozaice din Bucovina istorică s-au constituit în mod distinct în cursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea în cadrul unei proces complex, strâns legat de evoluția acestei provincii habsburgice și de particularităților iudaismului bucovinean, în ansamblul său. Primele comunități mozaice urbane au apărut în Cernăuți, Suceava, Siret, Rădăuți, Gura Humorului, Câmpulung-Moldovenesc și Gura Humorului în contextul unei emigrări masive a evreilor din Galiția spre Bucovina. Unele dintre comunitățile mozaice s-au dezvoltat într-un mod cu totul aparte, precum cele rurale de la Sadagura și Vijnița, unde au înflorit și s-au dezvoltat puternic dinastiile rabinice a căror faimă a depășit rapid granițele Bucovinei și ale Imperiului Habsburgic (Austro-Ungar din 1867). Evreii s-au confruntat în timpul administrației militare a Bucovinei cu multiple dificultăți generate de o serie întreagă de interdicții, pe care însă le-au depășit, obținând treptat o serie de drepturi și libertăți civile și religioase, devenind comunități puternice și respectate în întreaga monarhie danubiană. Practic, în istoria evreilor din Bucovina, perioada dintre 1867 și 1914 este cunoscută, pe drept cuvânt, drept o epocă de aur. Anul 1918 a cunoscut schimbări profunde care au plasat comunitățile mozaice pe teritoriile unor state naționale noi, precum Cehoslovacia, Ucraina (împărțită între Polonia, Cehoslovacia și Uniunea Sovietică), situație care a generat multă neliniște și îngrijorare în rândurile evreilor. La inițiativa unor organizații internaționale evreiești, Conferința de Pace de la Paris (1919–1920) a luat în calcul și a introdus în mod efectiv, în textele tratatelor de pace, prevederi care stabileau garantarea drepturilor a ceea ce s-au numit, de atunci încoace, minoritățile naționale. (din „Introducere”)
Adaugă în coșVezi coșul
    Coșul dvs
    ×