SEMNIFICAȚIA MORALĂ A ETIOLOGIEI COMPORTAMENTULUI HOMOSEXUAL

Comportamentul homosexual reprezintă unul dintre cele mai provocatoare subiecte în peisajul contemporan al evaluărilor morale, din perspectivă teologică, științifică și cultural-politică, deopotrivă, aflat nu doar în centrul unor cercetări teoretice intense, al unor confruntări ideologice și culturale energice, ci și al unor politici naționale, internaționale și chiar globale controversate în favoarea minorităților desemnate, în ultimii ani, cu acronimul englezesc LGBTQ+ (și similare). În timp ce originea istorică a comportamentelor sexuale alternative, ca să folosim un al termen generic, nu poate fi stabilită – un episod precum cel relatat în Geneză 19 sugerează, oricum, o vechime apreciabilă –, originea lor, în cazul persoanelor din zilele noastre, joacă un rol major în dezbaterile actuale. Dacă, conform opiniei comune, în tradiția morală iudaică și creștină acest gen de comportamente este considerat manifestarea unor opțiuni sau alegeri personale, de care cineva este responsabil, începând cu a doua jumătate a secolului trecut această viziune a fost tot mai puternic contestată și, în cele din urmă, marginalizată sau chiar eliminată din discursul public, nu numai cel ideologic, ci și academic, inclusiv în spațiul teologiei academice, mai ales al celei occidentale.
Teza de față are ca subiect de cercetare tocmai argumentul principal invocat de cei care contestă înțelegerea tradițională, anume concepția conform căreia comportamentul homosexual este determinat biologic și, ca atare, nu s-ar mai putea justifica nici catalogarea acestuia ca „împotriva naturii” (după celebrul pasaj din Romani 1), nici încadrarea sa morală ca păcat sau patimă, fiind considerat, de acum, rezultatul unei condiționări involuntare, de care persoana în cauză nu este, de fapt, responsabilă. (din „Introducere”)

2 în stoc