ORAŞUL OLTENIŢA

Între entuziasmul emancipării şi tumultul ocupaţiei străine 1853–1918

Prin mijlocul Munteniei, de la nord la sud, străbătând munţi, dealuri şi câmpii, curge, mai curând agale, râul Argeş. Lunca şi terasele de pe cele două maluri ale sale au servit încă din preistorie la o convieţuire ideală între om, animal şi natură. Iar la vărsarea sa în Dunăre, loc de popas şi de trecere, şi‑au făcut sălaş de vieţuire încă din neolitic, atât pe măgura Gumelniţa, cât şi în preajmă, oamenii din toate timpurile.
Cercetarea aşezărilor preistorice din zona cursului inferior al Argeşului, în arealul confluenţei sale cu Dunărea, a constituit o preocupare constantă a mediului ştiinţific românesc. În perioada interbelică, un rol determinant în iniţierea şi consolidarea cercetărilor arheologice din această regiune l‑a avut Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti, instituţie care a coordonat o parte semnificativă a activităţilor de documentare şi valorificare.
În contextul reorganizărilor instituţionale din perioada postbelică, muzeul a fost restructurat, devenind Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, instituţie aflată sub autoritatea Academiei Române, care a continuat şi aprofundat demersurile de cercetare arheologică la nivel naţional.
Un moment de referinţă pentru dezvoltarea cadrului muzeal şi ştiinţific local l‑a reprezentat anul 1957, când a fost înfiinţat Muzeul Raional Olteniţa. Instituţia a luat naştere pe baza unei donaţii consistente de piese arheologice realizate de Barbu Ionescu, contabil de profesie, care a asigurat totodată conducerea muzeului în calitate de prim director, până în anul 1968. (George Trohani)

6 în stoc