„NIȘTE ȚĂRANI” DIN SATUL DE ALTĂDATĂ. VOLUMUL II / “SOME PEASANTS” FROM THE OLD TIME VILLAGE. VOLUME II

Monografia sociologică fundamentată de Dimitrie Gusti și de cei care au făcut parte din ceea ce numim, îndeobște, Școala sociologică de la București sau Școala Monografică, s-a bazat pe un corpus de teorii și concepte viabile și astăzi, dezvoltând, în același timp, instrumente de lucru ce constituiau o noutate în epocă și cea mai completă abordare a lumii rurale, cu scopul declarat de a ridica nivelul de trai al locuitorului de la sat. Printre acestea, se situează folosirea celor mai moderne mijloace tehnice pentru surprinderea pe peliculă a instantaneelor de viață din lumea satului, privit cu ochiul cercetătorului versat, dar și prin obiectivul aparatului de fotografiat. Acest bun exemplu al Școlii gustiene a fost apoi urmat de generații de muzeografi și cercetători care au îmbogățit arhivele cu martori vizuali ai unor vremuri pe care astăzi le privim fie cu ochiul obiectiv al cercetătorului bazat pe documente, fie cu nostalgia navigatorului în timpul ce se scurge lăsând doar urme și umbre. Școala sociologică de la București nu a lăsat în urmă numai o metodă de cercetare riguroasă, ci a făcut pionierat în folosirea filmului și a fotografiei ca document etnografic, într-o vreme în care acestea abia se nășteau ca tehnologie de înregistrare. Bogăția imensă rămasă de la școala gustiană se concretizează atât în patrimoniul etnologic aflat în colecțiile muzeale, cât și printr-un bogat material documentar fără precedent din care se detașează informația vizuală realizată în timpul cercetărilor efectuate de echipele monografice și rămasă în arhivele Muzeului Satului sub forma fotografiilor, clișeelor pe sticlă, desenelor etc.
Renumitul fotograf Iosif Berman (1892–1941), important și consecvent colaborator al lui Dimitrie Gusti în campaniile de cercetare, dar și al lui Nicolae Iorga în perioada prelegerilor de la Vălenii de Munte, jurnalist renumit cu publicații la ziare precum The New York Times, reviste londoneze și agenții de presă pariziene și care, în România, a lucrat pentru Dimineața, Adevărul și Realitatea Ilustrată, a fost cel care a memorat prin imagine mărturii ale satului românesc pentru „atunci” și „acum”. Imortalizate în clișee pe sticlă și prezentate pe hârtie fotografică în formate 18 x 13 cm, imaginilor le-au fost atribuite, de către monografiști, titluri care identifică personaje și realități ale trecutului: „Duminică dupăamiaza, pe ulița mare, Mireasa vine cu găleata cu apă ca să ude pe nuntași”. (din „Introducere”)

7 în stoc