EVOLUȚIA CONSERVĂRII PATRIMONIULUI CULTURAL MOBIL ÎN MUZEELE DIN AIUD, ALBA IULIA, BLAJ ȘI SEBEȘ (1920-1990)

Cartea de față reprezintă o primă lucrare sistematică de identificare, selectare și interpretare a mărturiilor despre conservarea patrimoniului cultural mobil din aria administrației unui județ: Alba. Ca deschizătoare de drum – după un stagiu doctoral încheiat cu succes – autoarea merită pe deplin lauda: pune la dispoziția cercurilor interesate direct (culturale, administrative, bisericești), dar și a confraților, un model de cercetare sistematică a eforturilor de păstrare calificată a ceea ce numim generic tezaurul muzeal. Efortul său laborios este susținut de probe, mărturii, acte și documente care oferă, după evaluarea lor, un tablou veridic al demersului pentru păstrarea în bune condiții a patrimoniului cultural muzeificat. Tablou care acoperă în principal perioada 1920-1990 și care prezintă aspecte demne de a fi revelate: ne referim atât la volumul de muncă și complexitatea operațiilor, cât și la efortul temerar al celor care și-au asumat sarcina de a convinge decidenții și pe concetățeni să sprijine binevoitor pe cei care se îngrijesc de identitatea lor, respectând, adunând și asigurând mărturiile ce le justifică, drepturile și le sprijină orgoliul de a fi și a se numi români. Să fie foarte clar: conservarea martorilor de istorie, artă, etnografie, tehnici, științifici, privind societatea și indivizii, aparține obligațiilor, atât pentru instituțiile specializate, cât și pentru cei din zona Puterii. (Profesor Universitar Dr. Ioan Opriș)