Transilvania conservă un patrimoniu artistic și cultural românesc de o inestimabilă valoare, un extrem de prețios tezaur pentru istoria și cultura noastră națională. Din Maramureș și Bihor până în Țara Bârsei, ori în Secuime, din Valea Someșului și Câmpia Transilvaniei în Hunedoara și Hațeg, ori în Mărginimea Sibiului, din Țara Făgărașului în Munții Apuseni, din Țara Năsăudului în Banat și valea Mureșului, întâlnești la tot pasul, unele de o mare vechime, biserici de lemn și de piatră, monumente istorice și de veche artă românească. Studierea aprofundată a evoluției artistice din ambianța culturală românească, precum și cunoașterea ctitoriilor transilvane și a istoriei locale sunt demersuri întregite și confirmate de numeroasele inscripții săpate în piatră, dăltuite în lemn sau în metale prețioase, în pisaniile ansamblurilor murale, sau în inscripțiile de donare ale icoanelor, ori incizate în tencuiala zidurilor vechilor noastre biserici; toate constituie un veritabil teazaur de izvoare documentare privind istoria românească transilvană. Icoanele și pictura murală, pe lângă valoarea artistică incontestabilă, confirmă un înalt nivel cultural și reprezintă, în același timp, prețioase surse documentare ale istoriei generale și locale românești. Numeroase sunt cazurile când o icoană sau un grup de icoane, ori obiecte de cult menționează donatori sau evenimente de epocă, ne atestă existența cu multe secole în urmă a unor biserici românești în localități în care azi nu se mai conservă vechile lăcașuri de cult ale celei mai numeroase etnii din Transilvania: românii.

Cele mai vechi ansambluri de pictură murală ortodoxă din Țările Române se află în Transilvania, primul pictor cunoscut în ambianța medievală românească, Theofil Zograf (Teofil Zugravul), fiind atestat de inscripția frescei de la Biserica din Streisângeorgiu (jud. Hunedoara), frescă datată în anii 1313–1314.

În ambianța cultural-artistică a ctitoriilor românești din Transilvania de la începutul secolului al XV-lea apare pictura murală exterioară, premergând cu un secol înfloritoarea evoluție a frescei moldave de pe fațadele bisericilor bucovinene din epoca rareșiană. (din „Introducere”)

 

CONTENTS


Vorwort

Ondřej CHVOJKA
Chronologie und Kulturen der südböhmischen Bronzezeit und ihre Parallelisierung zu den Donaugebieten und Karpatenbecken

Viktória KISS–Szilvia FÁBIÁN–Tamás HAJDU–Kitti KÖHLER–Gabriella KULCSÁR–István MAJOR–Géza SZABÓ
Contributions to the Relative and Absolute Chronology of the Early and Middle Bronze Age in Western Hungary Based on Radiocarbon Dating of Human Bones

Marija LJUŠTINA–Katarina DMITROVIĆ
Core vs. Periphery: Some Stratigraphical and Chronological Remarks on the Vatin Culture in Banat and Western Serbia

Katarina DMITROVIĆ–Marija LJUŠTINA
Metal Finds as Indicators of Relations Between the Middle Bronze Age Cultures on Western and Northern Serbia

Florin GOGÂLTAN
The Early and Middle Bronze Age Chronology on the Eastern Frontier of the Carpathian Basin. Revisited after 15 Years

József PUSKÁS
Contact Zone: Middle Bronze Age Cultural Connections in the Valley of the Black River (Covasna County, Romania)

Neculai BOLOHAN–Alexandru GAFINCU–Iulian STOLERIU
Middle Bronze Age Chronology East of the Carpathian Area. A Bayesian Model

Horia CIUGUDEAN–Colin P. QUINN
The End of the Wietenberg Culture in the Light of new 14C Dates and its Chronological Relation Towards the Noua Culture

Rita E. NÉMETH
The Middle Bronze Age “Mass Grave” from Voivodeni–La Şcoală. A Chronological Approach

Tibor-Tamás DARÓCZI–Adrian URSUŢIU
Contextualising Decorations. A Study of Placement and Context of Ornaments on Bronze Age Ceramics from the Lower Feneş Valley

Gábor ILON
Zeitstellung der Urnenfelderkultur (1350/1300–750/700 BC) in West-Transdanubien. Ein Versuch mittels Typochronologie und Radiokarbondaten

Attila László
Über die Chronologie des kulturellen Wechsels zwischen der Noua-Coslogeni Kultur und der Nachfolger- Kulturen mit kannelierter und mit ritz- und stempelverzierter Keramik in den innen- und aussenkarpatischen Gebieten. Einige Lehren der Radiokarbondatierungen

János Gábor TARBAY
The Reanalysis of the Eponymous Hoard from Gyermely-Szomor and the HaA2 Period in the Territory of Hungary

Tiberius BADER
Zur Chronologie Der Lanzenspitzen im Karpaten-Donau-Raum

Abbreviations

Contents


Preface

Klára P. FISCHL–Viktória KISS– Gabriella KULCSÁR
Specialised Households in the Carpathian Basin during the Early and Middle Bronze Age

Aleksandar KAPURAN–Aleksandar BULATOVIĆ
Bird Images on Serbian Bronze Age Ceramics

Neculai BOLOHAN
On Clay and Pots in the Middle Bronze Age. A Case Study from Siliştea–Pe Cetățuie, Neamț County

T. Gabriella NÉMETH
Angaben zum spätbronzezeitlichen Salzverkehr

Daria Ložnjak DIZDAR
A Middle Bronze Age Metallurgical Workshop in Vinkovici

Gábor SÁNTA
Metal Analysis of Koszider and Tumulus Culture Bronzes: Contents, Similarities and the Question of Source Area

Wolfgang DAVID
Eine mit Spiralhakenranken verzierte altbronzezeitliche Nackenkammaxt siebenbürgischen Typs aus Südwestböhmen. Wo wurden die Schaftlochäxte vom Typ Apa–Nehoiu hergestellt?

Bianka NESSEL
The ‘Absence’ of Smiths and Founders – Why Tools are Rare in Bronze Age Burials

Mario GAVRANOVIĆ
Urnenfelderzeitliche Gussformen aus dem Westlichen Balkan

Zoltán CZAJLIK
Lokaler, regionaler oder Fernhandel? Probleme der spätbronzezeitlichen Metallversorgung am Velem–St. Veit Berg (Westungarn)

Gábor ILON
Das II. Buckelpaar des Goldschatzes von St. Veit bei Velem

Oliver DIETRICH–Laura DIETRICH
Tüllenhämmer als funktionale Bestandteile von Depotfunden des Karpatenbeckens. Das Beispiel Şpălnaca II

Liviu MARTA
New Data on the Practice of Metallurgy in the Upper Tisza Basin in the Late Bronze Age

Carol KACSÓ
Beiträge zur Kenntnis des bronzezeitlichen Metallhandwerks in der Maramuresch

Botond REZI
Reconstructing a Bronze Smith’s Toolkit. Special Remarks Regarding the Decoration of the Bronze Belts from Band

Attila LÁSZLÓ
Über die Verbreitung der Bronzenen Streitäxte mit Nackenscheibe in den aussenkarpatischen Gebieten Eine neue in der Moldau entdeckte Nackenscheibenaxt

Tobias MÖRTZ
Hauptsache. Argumente für eine eigenständige Entwicklung der Kammhelme in Mitteleuropa

Marianne MÖDLINGER
Bronze Age Metal Defensive Armour in Eastern Europe: Status Symbol and Symbolic Weapons only? Indications for the Usage as Weapons

Géza SZABÓ
What Archaeometallurgy Tells Us about the Changes of Bronze Craftwork in the Carpathian Basin at the Transition of the Bronze Age into Iron Age

Frank TROMMER–Tiberius BADER
Lanzenspitzenherstellung

Abbreviations

Dacă motorul lumii medievale l-a reprezentat spaţiul rural, dominant economiei a reprezentat-o fără îndoială agricultura, care a jucat un rol essential în dezvoltarea societăţilor omeneşti în toate epocile istorice. Cu toate acestea, economia agricolă şi satul arhaic au fost evaluate ca aparţinând unui univers imutabil, rigidizat între barierele conservatoare ale obiceiurilor considerate ca fiind ancestrale şi care, prin definiţie, ar fi împiedicat progresul. Cu o astfel de paradigmă, asupra lumii medievale s-a proiectat imaginea negativă, întunecată, atribuită întregii epoci. Această inflexibilitate în procesul cognitiv de înţelegere a unei perioade istorice şi a unui întreg univers de viaţă poate fi desfiinţată prin studierea şi cunoaşterea aspectelor de viaţă cotidiană, a mentalităţilor individuale şi colective, care sunt determinate de relaţii complexe, precum cele stabilite între natură – spaţiul pastoral – spatial casnic şi stat-societate-comunitate-individ. În istoriografia românească, viaţa cotidiană a locuitorilor spaţiului urban și a celui rural, precum şi universul ţăranului legat de animale şi succesiunea muncilor agricole au reprezentat teme conexe, cu valoare secundară, demersurile fiind viciate de lipsa informaţiilor directe din izvoarele documentare. Până în momentul de faţă, cercetătorii nu au exploatat exhaustiv şi efficient potenţialul de date al tuturor categoriilor de surse, editate sau inedite. Cu atât mai mult cu cât teme precum viaţa cotidiană a comunităţilor urbane și rurale, practicile culinare şi alimentaţia, sănătatea şi igiena, aspectele culturale şi cultuale presupun utilizarea unei game variate de informaţii oferite de mai multe ştiinţe conexe istoriei, cercetările interdisciplinare determinând dimensiunea oricărui demers ştiinţific de acest tip. Doar în ultimele două decenii s-au constatat schimbări destul de timide de mentalitate, abordare şi metodologie în ceea ce priveşte investigarea lumii satului și a orașului medieval, condiţionate de utilizarea datelor provenite din domenii ştiinţifice diverse şi de strânsa colaborare dintre specialişti. Astfel, arheobotanica, arheozoologia şi antropologia fizică au adus completări semnificative şi continuă să reprezinte discipline fundamentale pentru cercetările privind cultivarea diferitelor soiuri de cereale ori legume, fauna şi lumea animală domestică, vânatul, alimentaţia, starea de sănătate, igiena şi condiţiile de viaţă, evoluţia somatică şi fiziologică a populaţiilor umane. Imaginea secvenţială sau de ansamblu este completă atunci când informaţiile scrise sunt susţinute de sursele arheologice, lingvistice, iconografice şi etnografice. (din „Introducere”)

Cartea pe care o aveţi în faţă este astăzi singura care prezintă publicului românesc, după trei decenii, ceea ce a însemnat „Operaţia satelor româneşti”, umplând astfel un gol istoriografic, și reamintind un episod din istoria noastră mult prea recentă și mult prea intensă, pentru a nu stârni interesul la ora actuală. Faptele sunt, desigur, mult mai cunoscute în străinătate, acolo unde ea a luat fiinţă, şi mai ales pentru miile de oameni implicaţi din mai multe ţări europene care păstrează încă vie amintirea participării la operațiune.

Sunt unul dintre participanții direcți la această mișcare, este motivul pentru care rămân atașat de lupta noastră din exil, atât pentru salvarea satelor românești, ca și pentru instaurarea unei vieți normale și democratice în România, fapt de care generația noastră, născută în perioada dintre cele două războaie mondiale, nu a prea avut parte… La acea vreme (1988–1989), mă aflam în exil la Paris încă din anul 1975, unde eram activ politic, în cadrul bine‑cunoscutei Ligi pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, cu sediul la Paris; lucram de asemenea pentru secția română a BBC de la Paris, și eram nelipsit de la diversele evenimente și manifestații organizate în exil. În perioada în care în Occident a izbucnit scandalul privind satele românești, eram câțiva români inimoși în exil, care ne câștigasem faima de „românii de serviciu”, și care ne străduiam, prin mijloacele de care dispuneam, să facem lumea occidentală, în mijlocul căreia trăiam, să conștientizeze abuzurile unui regim dictatorial, din care noi reușisem să ne salvăm. Așadar, ca unul dintre participanţi şi deci cunoscător al întregii probleme, ţin de la bun început să evidențiez valoarea acestui volum, care a reușit să prezinte fenomenul, pe baza unei documentări impresionante, chiar de la sursa a ceea ce a însemnat „OVR”.

Este important de subliniat faptul că până acum nu a fost cunoscut pentru publicul din ţară că înjghebarea operaţiei a avut de fapt două principale izvoare româneşti: unul pornind de la cei câțiva exilaţi români din Franţa (mai precis din Paris), celălalt provenind de la disidenta noastră de onoare, Doina Cornea. Acestea au fost primele două izvoare de la care, în străinătate, s‑au mobilizat ulterior energiile a mii de oameni în ţări ca Belgia, apoi din Franţa, Elveţia, Marea Britanie, Olanda, și, într‑o mai mică proporţie, din Norvegia, Danemarca şi Ungaria. (din „Prefață”)