Preț Normal: 55,00 LEI
Special Price 40,00 LEI
„Aşa cum prompt avizează de la bun începutul lucrării, autorul şi a propus «să analizeze modul cum a fost reflectată politica externă a României în dezbaterile parlamentare din perioada 1899 – 1914». Este, potrivit Domniei Sale, prima abordare «din unghi parlamentar» a proble¬melor de politică externă a României dintr o etapă istorică mereu încăr¬cată de tensiuni, când sub acoperirea tot mai perforată a «diplomaţiei secrete» se decantau cauzele sau originile Războiului Mondial.” (Gheorghe Cliveti din Prefață)
„Conceput ca un așezământ românesc de cultură în Germania nazistă, el a avut soarta multor alte instituții naționale cu profil educativ sau de propagandă din străinătate. Și-a început activitatea într-o atmosferă de optimism, pentru ca mai apoi să decadă. Cauzele sunt multiple, în aparență remarcându-se îndeosebi animozitățile personale, făcând ca guvernanții de la București să subfinanțeze Institutul. Însă mai totdeauna afirmarea României în străinătate a avut evidente limite, unele ce țin de mentalitățile oamenilor, chiar de „tradiție”, lipsa de pricepere și promovarea amatorismului, altele fiind ridicol concepute în funcție de împrejurări, invocându-se tot felul de motive, resuscitate până și în zilele noastre, când globalizarea a devenit în ochii unora gogorița neputinței noastre de a progresa și a ne afirma în lume...
... În cazul României, măsurile în ce privește propaganda în străinătate, transferul de bunuri culturale și intelectuale, promovarea patrimoniului nostru spiritual au fost parțiale, porneau cu entuziasm ca proiect, sfârșind mai totdeauna într-o lamentabilă degringoladă, uneori la scurtă vreme de la debutul ideii. Mereu și mereu, România și-a făcut cunoscut în afară tezaurul cultural și intelectual mai mult prin oameni (nu prea mulți) care și-au sacrificat entuziasmele, pentru guvernanți ori factori de decizie care n-au înțeles mare lucru din beneficiile „diplomației culturale”. Iar toate aceste aspecte erau bine cunoscute decidenților: arhivele românești mustesc de rapoarte, memorii care analizau diverse aspecte ce țin de propaganda noastră în străinătate, subliniind lipsurile și propunând soluții viabile și moderne – la vremea aceea – fără a le fi luat cineva în seamă (volumul de față cuprinzând câteva mostre de acest gen). ” (din subcapitolul „Doar câteva concluzii sau despre limitele entuziasmului instituțional”)
„Acum aproape o jumătate de veac, Institutul «Dr. Iacov Niemirower» din Ierusalim anunţa în organul său de expresie «Toladot» faptul că nu demult intraseră în colecţia sa două manuscrise ale lui Enric Furtună. Unul cuprindea o serie de «cronici, notaţii și amintiri» privind diverși scri¬itori evrei din România pe care acesta i cunoscuse (A. Steuerman-Rodion, Barbu Nemţeanu, Al. Dominic, Leon Feraru, A. Axelrad, Felix Aderca, Iacob Groper, Eugen Relgis, I. Peltz, Emil Dorian, E. Marghita, Samson Lazăr, Liviu Deleanu, M. Ochin și Jean Pascal), toate aceste texte fiind îngrijit dacti¬lografiate și legate în format de carte, cu intenţia evidentă de a vedea cândva lumina tiparului. Nu erau texte inedite, ci fuseseră publicate de-a lungul vremii în diverse periodice, mai toate sub formă de eseuri, acoperind astfel primele trei decenii de activitate literară a lui Furtună.”(...)
„Și pentru că asupra lui Enric Furtună nu s-a aplecat mai nimeni cât de cât temeinic, fiind un soi de «proscris» al regimului comunist, vom profita de publicarea acestor memorii literare în Partea I pentru a reconstitui și părţi însemnate și sugestive din povestea lui de viaţă, într o manieră cât se poate de canonică.” (din „UN DESTIN LITERAR NEÎMPLINIT: ENRIC FURTUNĂ”)
„Le concept d’espace planétaire provient de l’ère d’avant la pandémie de 2020. Un temps où la majorité des thèmes discutés dans ce volume couvaient sous la perception d’un espace où les frontières semblaient poreuses (ou du moins elles étaient représentées comme telles, dans de larges projections planétaires), même si des populations précarisées étaient exclues du « festin collectif » ; où les narrativités de la catastrophe semblaient des négociations sur une carte qui flottait entre le réel et le fictionnel, même si des nécropolitiques se déployaient à une vitesse ahurissante, sans même qu’on s’en rende compte; où le tourisme du dégât prévalait, sous son nom de code d’exploitation, et les communautés planétaires signifiaient plutôt antagonisme entre la périphérie et le centre. Tout ce statu quo a éclaté en morceaux le jour où la pandémie de coronavirus du début de l’année 2020 envahit les imaginaires, les droits de l’homme, instituant des états d’urgence, fermant les frontières, inculquant l’anxiété, reprouvant l’autre et percevant l’être humain comme une possible source de contamination. La question reste ouverte si le prétexte biologique est capable de déclencher une réévaluation biopolitique de proportions, à l’intérieur de la triade médias-économie-politique. Des discours philosophiques et futurologiques explosent à présent, imaginant des scénarios apocalyptiques où le plus complexe organisme sur l’échelle biologique, l’humain, est mis à nu par le non-humain par excellence, le virus (M. Visniec); des philosophes de l’histoire avertissent contre le danger qu’un tel chaos pourrait engendrer, réactivant des structures totalitaires dans des états non-démocratiques (Y. N. Harari); ou bien ramenant à la raison, en invoquant un trop humain virus ( J.-L. Nancy); avertissant également sur le recul possible des droits individuels devant le droit de dernier recours à la survie, de la vie nue exposée à la précarité et à l’extinction (G. Agamben); affirmant, désabusé, que la vie après le coronavirus serait pareille, peut-être légèrement pire, du fait que les tendances actuelles seront tout simplement accentuées : la solitude, le manque de contact humain direct, exacerbé par la virtualisation et la numérisation dans le futur proche; l’individualisme également, qui montera en flèche; l’âgisme, le mépris de la vieillesse (M. Houellebecq).” (din „Introduction”)
Link -> http://caieteleechinox.lett.ubbcluj.ro/
SOMMAIRE
Laura T. Ilea, Repenser le politique à travers des imaginaires dispersés
Imaginaire spatial et réflexion politique/Spatial Imaginary and Political Reflection
Amaryll Chanady, The Spatial Imaginary and Literary Reflections on the Political
Nicolas Beauclair, Vecteurs identitaires des discours autochtones : affirmation dʼune ontologie politique
Simon Harel, La route et la loi du père (jusquʼà La route de Cormac McCarthy)
Yoshiro Sakamoto, Ştefan Baciu, Archipelagic Poet from Romania
Dana Bizuleanu, Exploring Diversity: The Literature of Migration
Silviu Lupaşcu, Le Sabre et la plume à écrire. Espaces politiques, spirituels, angéliques dans le système philosophique dʼIbn Khaldun
Éthique du commun et puissance/Ethics of the Commons and Power
Érik Bordeleau, Exercices dʼauto-virtualisation dans lʼélément anonyme de la pensée
Isabelle Galichon, Lʼinjonction à témoigner du « Parlement des invisibles » :Entre expression émancipatrice et représentation inachevée
Horea Poenar, Ethics of the Commons. Art and the Dislocation of the World
Hubert Gendron-Blais, Dimensions sonores du politique : recherche-création autour des sons des mouvements
Ion Copoeru, La voix et la honte. De la narration impossible à la possibilité narrative
Claudio Clivio, Emanuele Severino, Diego Fusaro et la critique de la Multitude
Francis Douville Vigeant, Pensée politique et pacifisme chez Stefan Zweig
Arts et politique/Art and Politics
Ruxandra Cesereanu, Andrei Codrescu – An Anarchetypal Writer
Laura T. Ilea, Lʼimaginaire est apolitique : Pierre ou les Taches solaires de Vlad Zografi
Călina Părău, Remembering Images: Cinema Thinking the Century
Cristina Eșianu Farcaș, Logiques de la jetabilité : Dépossession et voix off dans le documentaire dʼanimation Le voyage de M. Crulic
Nicoleta Popa Blanariu, A Transdisciplinary Deconstruction of Ideology. Gnostic Alchemic Imaginary, Dialectic Materialism and Atomic Physics in Vintilă Horiaʼs Novels
Utopies et hétérotopies /Utopia and Heterotopia
Corin Braga, Utopies féministes modernes et rêves de parthénogenèse
Marius Conkan, Heterotopias: Making and Remaking Imaginary Spaces
Radu Toderici, Les allusions à lʼutopie – que nous disent-elles sur lʼhistoire du genre utopique ?
Politique et mentalités /Politics and Mentalities
Ştefan Borbély, The Year 1968 in Romania and Two Literary Aftershocks
Adrian G. Matus, The Reception of the American Counterculture in Communist Romania (1960-1975). The Rebels with a Cause
Doru Pop, Patriarchal Discourses and Anti-Feminine Attitudes in Romanian Political and Media Cultures
Denis Fleurdorge, Les représentations du politique. De la symbolique du pouvoir au pouvoir de la symbolisation
Jean Libis, Les arbres et la forêt ou lʼâge dʼor des gauchismes français
Adagio: Thèses politiques/Political Theses
Călin Andrei Mihăilescu, Theses on Political Reimagination
Book Reviews
„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)
Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci finalitatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)