„Volumul al II-lea al Corpusului Răspunsurilor la Chestionarele Ion Mușlea (Moldova și Bucovina) adună, în continuarea materialelor publicate în cel dintâi, răspunsurile la cele patru chestionare lansate de directorul fondator al Arhivei ce Folklor a Academiei Române în primii patru ani de activitate, respectiv la Chestionarul II: Obiceiuri de vară (1931); Chestionarul IV: Obiceiuri de primăvară (1932); Chestionarul VII: Calendarul poporului pe lunile octombriedecembrie (1933) și Chestionarul Șezătoarea și literatura ei (1933), răspunsuri pe care le-a indexat pe fișele indicelui tematic și ale celui pe localități. Toate răspunsurile provin de la corespondenții satelor din spațiul etnocultural al Moldovei și Bucovinei dintre Prut și Carpații Răsăriteni.” din Prefață

Cel de‑al treilea tom al Corpusului Răspunsurilor la Chestionarele Ion Muşlea este dedicat materialelor rezultate din Ancheta indirectă coordonată de întemeietorul Arhivei de Folklor a Academiei Române (1930–1948), materiale ce provin din spaţiul etnocultural nord-vestic al României: Transilvania istorică, Țările Codrului, Chioarului, Lăpuşului, Oaşului şi Silvaniei, Maramureşul, Sătmarul, Marghita, Crişana şi Banatul. Cum arătam şi în prefeţele la volumele anterioare, rămânem fideli principiilor metodologice cu care am pornit: publicarea tuturor răspunsurilor după riguroase operaţiuni filologice şi folcloristice de stabilire de text, aplicarea, fără rest, a unor criterii ale orientării europene geografico-istorice, în proiectarea operaţiunilor, cu scopul edificării ulterioare a unei Baze de Date Etnologice, care să facă posibile noi şi noi valorizări ale materialelor. Una din exigenţele orientării geografico-istorice în studierea şi prezentarea materialelor vizează aspectele de contiguitate zonală şi interzonală, aplicate, ca în primele tomuri, atât în ordonarea cuprinsului, din prima secţiune a corpusului propriu‑zis, dar şi în rânduirea fiecărei subsecţiuni tematice şi a fiecărui grupaj funcţional din ceea ce am numit, cu un termen generic, Analiticum, din a doua parte, distinctă, a acestei lucrări, unde segmentarea elementelor de bază dintr‑o sursă de informaţie atinge idealul reproducerii exhaustive a acestora, în clasificarea lor adâncită. (din „Introducere”)

În cuprinsul acestui prim volum din Corpusul răspunsurilor la chestionarele Ion Mușlea am reprodus, așadar, 49 de materiale rezultate din ancheta prin corespondenți, provenite exclusiv din arealul etnocultural nord-estic al României interbelice. Răspunsurile cuprind date etnografice prețioase referitoare la calendarul popular, la sărbătorile religioase sau băbești, la obiceiurile legate de ele, respectiv, informația nudă adunată pe baza chestionarelor II. Obiceiuri de vară, IV. Obiceiuri de primăvară, VII. Calendarul poporului pe lunile octombrie-decembrie. Am inclus în acest volum și răspunsurile la chestionarul neinseriat: Șezătoarea și literatura ei, perceput de cei mai mulți corespondenți ca o anexă a chestionarelor IV și/sau VII, împreună cu care au și fost trimise, pe foi volante, răspunsurile la întrebările privitoare la șezători și clăci, manifestări comunitare legate efectiv de cele două mari posturi creștine de peste an. (din „Introducere”)

„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)

Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci fina­litatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)

„La fel cum Primul Război Mondial părea că nu se va mai termina, iată că și scrierile memoriale apar constant, fără epuizare, dovedind amploarea extraordinară pe care a avut‑o conflagrația mondială. Deși la început, entuziasmul debordant al combatanților anticipa un război de scurtă durată, până „la culesul viilor”, treptat, cu venirea unui nou Crăciun, această speranță s‑a transformat într‑o angoasă colectivă. Sfârșitul conflictului era tot mai îndepărtat. Dacă, totuși, el a venit după mai bine de patru ani, iată că scrierile memorialistice, descoperite de cercetători pasionați, în muzee, biblioteci, arhive sau colecții private, sunt un izvor nesecat.

Ne‑am putea întreba la ce bun încă un volum de memorii sau un jurnal de război? Ce mai aduce nou față de celelalte care l‑au precedat, în cei peste o sută de ani de publicații memorialistice dedicate campaniei române din 1913 și, mai ales, Marelui Război? Acest gen de scrieri prezintă experiențele celor care au trăit evenimentele narate. Este unul dintre motivele pentru care orice volum de memorialistică este binevenit. El are rolul de a reîmprospăta memoria generației actuale cu ceea ce a însemnat evenimentul sau perioada la care se referă. Pe de o parte, avem aspectele privind datoria față de patrie, pe de altă parte, avem de‑a face cu realitatea unui război crud, cu traume și spaime cotidiene ce se prelungesc zile și săptămâni, luni și ani.” (Gheorghe Negustor)