„Aşa cum prompt avizează de la bun începutul lucrării, autorul şi a propus «să analizeze modul cum a fost reflectată politica externă a României în dezbaterile parlamentare din perioada 1899 – 1914». Este, potrivit Domniei Sale, prima abordare «din unghi parlamentar» a proble¬melor de politică externă a României dintr o etapă istorică mereu încăr¬cată de tensiuni, când sub acoperirea tot mai perforată a «diplomaţiei secrete» se decantau cauzele sau originile Războiului Mondial.” (Gheorghe Cliveti din Prefață)
„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)
Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci finalitatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)
„Paleoantropologia, parte integrantă a antropologiei, este un domeniu complex de cercetare, care face apel la diverse științe și reprezintă un cadru complex interdisciplinar de studii. Astfel, necesită cunoştinţe de anatomie umană îmbinată cu arheologia, istoria, demografia, etnografia, sociologia și, desigur, cu geografia și geologia. Paleoantropologia are în vedere cercetarea populațiilor vechi și privește biologia și anatomia umană dintr‑o perspectivă istorică. Astfel, dezvoltarea și evoluția organismului uman pot fi înțelese și deslușite în ansamblul lor complex, prin studierea individului ce interacționează cu mediul natural în care se dezvoltă și cu mediul socio-economic. Relația dintre organismul uman, biosferă și antroposferă este una de continuă integrare și adaptare, atât din punct de vedere metabolic și funcțional, cât și socio-economic.
În zilele noastre paleoantropologia are nevoie de noi perspective și de o cercetare mai complexă ce implică studiul interdisciplinar, abordând aspect morfologice, biologice, patologice, demografice, istorice, culturale şi sociale, conferind fiecărui grup studiat un caracter unic în procesul său de evoluție și dezvoltare.
Studiul morfo-biologic și morfo-funcțional al pieselor scheletice ale fiecărui individ au dus la deslușirea tipologiei individuale și a unor obiceiuri și practici ale populațiilor vechi. Apoi, însumând caracteristicile individuale, s-a reușit caracterizarea tipologică a întregii populații a unei necropole.” (din „Introducere”)