„The frontiers of the Roman Empire, over 5000 km long, stretch from the Atlantic coast of Scotland, along the Rhine and the Danube, also enclose the Banat region and Transylvania, then going down along the Oriental Carpathians to the Black Sea; from the southern coast of the Black Sea they continue towards the Near East until the Red Sea; then, in North Africa, they line the edge of the Sahara desert until the Atlantic coast of Morocco. Over this entire area, visible traces of fortifications, roads and settlements are still preserved, but numerous monuments still lay hidden underneath the earth. Despite the fact that the Roman frontiers crossed regions with different relief and climate, they constitute a whole in that they were designed to protect Roman territories. The research of these monuments and the preservation policy regarding them was and is unequal in the various presentday states on whose territory traces of the Roman frontier are to be found. Consequently, in the ‘80s of the 20th century, the idea of globally protecting the Roman frontiers, viewed as a unitary monument, was met. In 1987, Hadrian’s Wall in United Kingdom was declared a UNESCO monument. It was followed in 2005 by the German-Raetian sector, on which occasion the UNESCO committee decided to set up the ‘Frontiers of the Roman Empire’ site. (...)
This project through its complexity generated an interdisciplinary approach of the proposed subject stimulating such future attempts in the archaeological research field. By using the latest technical methods of non-destructive investigation the project did not damage the stratigraphy of the archaeological site obtaining instead a high amount of data otherwise time consuming judging from the archaeological excavations perspective contributing also to the preservation of the cultural heritage.” - Introduction
„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)
Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci finalitatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)
Culturile preistorice din zona de vărsare a Dunării s-au înscris în ariile culturale vaste ale civilizaţiilor mezolitice şi mai apoi neolitice. Inexistenţa siturilor paleolitice în această arie a fost pusă şi pe seama formării Mării Negre. Între 7500 şi cca 5500 a.Chr., creşterea nivelului Oceanului Planetar a făcut ca Marea Mediterană să se verse în Marea Neagră, prin canalul Bosfor, inundând şi înglobând suprafeţe uriaşe de coastă, odată şi cu eventuale urme ale locuirilor preistorice. În Dobrogea, cele mai vechi descoperiri care documentează o locuire continuă se încadrează undeva între anii 5500 şi 5000 a.Chr. Locuirea corespunde neoliticului dezvoltat (târziu), cultura Boian pe linia Dunării şi cultura Hamangia pe linia Dunării şi pe litoral.
Descoperiri din Epoca neolitică, din Dobrogea de sud, arată prezenţa comunităţilor umane strâns legate de sursele de apă dulce. Astfel de comunităţi au fost identificate pe valea actualului lac Mangalia. La vest de oraşul Mangalia, în zona actualului far de aterizare, a fost documentată o aşezare de tip Hamangia, ultima fază a acestui areal cultural. La sud de lac, în estul satului Limanu (zona tabiei) au fost descoperite fragmente ceramice Gumelniţa şi silexuri. Situl este considerat atât o locuire Gumelniţa, cât şi o locuire Hamangia. Pe Insula Mică, la cca 3,5 km vest de satul Limanu, pe lac, au fost descoperite fragmente ceramice Gumelniţa, dar şi de Epoca bronzului. La sud de lac, pe platoul de lângă intrarea în peştera Limanu, fragmente ceramice aparţinând culturilor Hamangia şi Gumelniţa. Peştera de la Limanu, cca 1 km nord de satul Limanu, cu galerii labirintice care se întind pe o lungime de 3.000 m, are trei zone ocupând întregul deal pe care se află intrarea. Au fost descoperite fragmente ceramice Hamangia şi
Gumelniţa, dar şi greco‑romane sau începutul de Evului Mediu. (Nicolaie Alexandru)