„The history of the Roman auxilia was for the first time closely examined by C. Cichorius. An early attempt to discuss various topics and aspects related to the place and role of the auxiliary units in the Roman army belongs to G. L. Cheesman. For the study herein, of great significance are the studies of W. Wagner and K. Kraft4, who tackle, others also the units active on the territory of Moesia Superior. J. Beneš approaches the issue of auxiliaries from the two Moesiae and the Dacian provinces, initially in a 1970-study and then in a monograph issued in 1978.

In 1980, P. A. Holder also contributed an article to the basic reference work on the topic of Roman auxilia and their history in the Roman empire during the 1st century AD at a time when the evidence was limited (to some degree represented by military diplomas) and difficult to interpret together with our knowledge on the history auxiliary units known later to be stationed in the mentioned provinces. The special importance of the study consists in the attempt to equate the units recorded in the 1st century with those attested with certainty through 2nd century-military diplomas. The approach has been recently furthered by the publication of two overviews on the displacement of the auxiliaries under Trajan and Hadrian.” Introduction

”A site of such importance like Ulpia Traiana Sarmizegetusa, seconded by the fact that it was

overlapped not by a large modern city but a village, has frequently led to the discovery of many

artefacts, either by chance or following archaeological investigations.

The numismatic evidence has already demonstrated the presence of a dynamic monetary circulation

at Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

On this line, beside single finds, six coin-deposits were discovered during archaeological investigations

at various spots of the sites (e.g. amphitheatre, forum) and another one with no data on

the findspot. The term ”deposit” was used in this context as the finds mentioned above consist

of small number of coins found together (one find of 21 denarii, the others up to seven coins) as

well as various denominations and brass metal. Some of them were most likely daily money loss

(pocket money).

Compared to the cases above, the monetary find which is the subject of the present work with

a much larger number of coins – 177 pieces – of precious metal (silver) can be defined as a hoard.

(Catalogue; Pl. 1–7).”  (from THE HOARD)

„Un sit de o asemenea importanță precum Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la care se adaugă faptul

că a fost suprapus nu de un mare oraș modern, ci de o localitate rurală, a dus în mod frecvent la

descoperirea multor artefacte, fie întâmplător, fie în urma cercetărilor arheologice.

Dovezile numismatice au demonstrat deja prezența unei circulații monetare dinamice la Ulpia

Traiana Sarmizegetusa.

Pe lângă descoperiri monetare izolate, șase depozite monetare au fost surprinse în timpul cercetărilor

arheologice în diverse zone ale sitului (amfiteatru, for), iar pentru un ansamblu monetar nu

se cunoaște locul exact de descoperire. Termenul „depozit” a fost utilizat în acest context, deoarece

descoperirile menționate mai sus constau dintr-un număr mic de monede găsite împreună

(o descoperire include 21 de denari, iar celelalte până la șapte monede) și constau din diverse

nominale, inclusiv din bronz. Unele dintre acestea au fost cel mai probabil pierderi accidentale de

monede (bani de buzunar).

În comparație cu cazurile de mai sus, descoperirea monetară care face obiectul cărții de față cu

un număr mult mai mare de monede – 177 de bucăți – din metal prețios (argint) poate fi definit

ca tezaur (Catalog; Pl. 1–7).” (din TEZAURUL)

Lucrarea de faţă, intitulată „Seminarul Tinerimii Române Unite din Oradea. Studenţi Teologi (1792–1948)” prezintă 1157 de biografii a studenţilor teologi, roade ale formării Bisericii Catolice, pentru partea de nord-vest a României precum şi pentru comunităţile greco-catolice din estul Ungariei de astăzi. În acest vast teritoriu ecleziastic, a doua Episcopie unită românească, avea să-şi formeze începând cu anul 1792, pentru început într-un Seminar minor, iar mai apoi, din 1914, într-un Seminar major, elita intelectuală preoţească, care a adus un aport esenţial la progresul comunităţile româneşti şi rutene din acest areal. (...)

Prezenta lucrare are la bază informaţii din sursele edite bisericeşti (şematisme şi anuare greco-catolice şi romano-catolice) coroborate cu informaţii inedite din fondurile arhivistice, precum şi din bibliografia specifică subiectului. În cercetarea şi prelucrarea materialului, datorită complexităţii şi a volumului mare de muncă, acesta a fost împărţit în trei părţi distincte (1792–1850, 1851–1900, 1900–1948), fiind format din două capitole: „I. Cronologia anilor şcolari (1792–1948)” şi „II. Biografiile studenţilor teologi (1792–1948)”. În întocmirea primei părţi, cea denumită „Cronologia anilor şcolari” informaţiile culese din şematisme au fost completate cu cele din fondurile arhivistice. Chiar dacă există lipsuri în privinţa anilor şcolari, lucrarea prezintă o imagine cât mai aproape de realitate a frecvenţei studenţilor în institutele teologice din ţară şi străinătate. În întocmirea părţii a doua, cea mai complexă şi importantă din punctul nostru de vedere, pentru că este vorba de biografiile celor 1157 de studenţi teologi greco-catolici, informaţiile culese din sursele arhivistice au fost completate cu cele din bibliografie, întregul material fiind ordonat alfabetic, pentru a facilita găsirea fiecărei persoane. (din „Introducere”)