„Istoria Bisericii Ortodoxe Române între Unirea Principatelor și izbucnirea Primului Război Mondial ne este oferită într-o manieră sintetică în paginile de față. Organizarea tematică a vastului material ușurează utilizarea informațiilor în funcție de interesul științific al celor pasionați de subiect și nu numai. Parcurgerea bibliografiei ne arată în ce măsură subiectul a fost frecventat, ce s-a scris până acum și, poate cel mai important aspect, ce se mai poate scrie. Cele peste două mii trei sute de voci îndeamnă la reflecție și ne oferă un exemplu de acribie demn de urmat”. (Alin Ciupală)

„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)

Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci fina­litatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)

Compared to present times, when most of us can access geographical data from personal computers, or visualise the shape, features and a significant amount of details of the Earth, the ancient, the medieval and the modern man did not have these types of resources, but only limited knowledge about the geography of certain regions. At the end of the 15th century, in searching for a shorter route to the Orient, Christopher Columbus reached the Americas. What an inspiring idea, to circle the Earth from west to east, towards the Orient, but what an innocent level of knowledge about the Earth, its continents, and its geography! In his unequalled military campaigns, Alexander the Great has travelled and fought, and created new cities in areas never reached before by any Greek. The powerful Roman army has neutralised each and every natural obstacle encountered, from Gallia to Dacia and northern Africa, building tens of thousands of Roman miles of paved roads, hundreds of outstanding bridges across large, mighty rivers all over the Empire. But one should know that they never pictured or imagined the vast extent of today’s Russia or China or other areas that were remote to them. Therefore, we should be aware of their limited geographical knowledge too. (From the „Introduction”)

*

Profesorul Liviu Franga este demult o prezenţă remarcabilă în cultura românească, deşi scrie mereu cu discreţie, cu reţinere, spre a nu tulbura parcă un anumit echilibru cosmic, în care crede precum credeau marii săi cărturari antici, ilustratori ai clasicismului greco‑latin.

De această dată, distinsul intelectual vine în faţa cititorilor cu o lucrare care este deopotrivă o carte‑manifest şi o carte‑document.

Cartea este în întregimea sa un elogiu adus limbii latine, limbii române, culturii moderne privite ca dezvoltare a acelei antice greco‑romane şi mai ales romane. Liviu Franga scrie aici mai multe fraze memorabile, cu putere de maximă, dar una este antologică: „Romanitatea dispărând, generează umanitatea şi asigură dăinuirea, adică viitorul Istoriei”. Această zicere devine un adevărat imn care s-ar cuveni cântat mereu latinităţii. Dacă decidenţii din domeniul educaţiei ar avea curiozitatea, răbdarea şi inspiraţia să citească această confesiune a profesorului Liviu Franga, ar înţelege ce rost are cunoaşterea limbii latine şi a civilizaţiei romane, precum şi predarea acesteia în şcoală. Autorul ne aminteşte mereu printre rânduri că datorăm latinităţii originea noastră, limba, numele etnic (acela de român), ca şi o anumită forma mentis. Fie şi numai pentru aceasta, lucrarea rămâne antologică, iar autorul merită preţuirea şi lauda tuturor intelectualilor autentici, a iubitorilor de cultură şi a celor care pregătesc viitorul noilor generaţii. (Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române)