„Cartea Iuliei Hossu debutează printr-un prim capitol dens teoretic, ce ar putea ține locul unei lucrări de sine stătătoare asupra istoriei problematicii pe care urmează să o elaboreze. Într-un prim subcapitol sunt analizate 1.1. Rudenia – scurt istoric al conceptului, cu referințe aproape numai străine, 1.2. Categoriile rudeniei, 1.3. Terminologia rudeniei, după care autoarea dezbate viziunea evoluționistă a părintelui acestui domeniu al antropologiei, Lewis H. Morgan, cu a sa celebră Sisteme de consangvinitate şi de alianţă în familia umană, din 1870, urmată de analizarea conceptelor lui W.H. R. Rivers, expuse într-o lucrare din 1915. Urmează perspectiva lui K. B. Malinowski cu viziunea funcționalistă și cea a lui Alfred Reginald Radcliffe-Brown, dezvoltată în două subcapitole. Nu în ultimul rând, sunt abordate și viziunile lui Claude Lévi-Strauss și a structuralistului David Schneider, criticul sistemelor clasice și al descendenților acestora.” (Ion Cuceu din Prefață)

„Cititorului, specializat sau nu, i se oferă o carte în care autorul a strâns şi a prezentat într-un mod compact, cu multe amănunte, uneori obositoare, dar necesare pentru arătarea adevărului istoric, tot ce a însemnat activitatea unui despărţământ al Asociaţiunii. Storcând fondurile arhivistice, coroborându-le cu publicaţiile periodice sau lucrările de istorie, am primit din partea autorului o lucrare bogată în informaţii care deschide şi alte posibilităţi de cercetare: istoricul altor despărţăminte ale Asociaţiunii, realizarea unui dicţionar al membrilor, în final, o sinteză complexă despre Asociaţiune, o instituţie care merită în continuare atenţia cercetătorilor.” Eva Mârza

Această carte a câștigat premiul Academiei Române „George Oprescu" în anul 2016

“[...] The research started from the premise that at least some of the wall paintings reflect the special social, political, and religious situation of the donors as knezes and Orthodox (Greek-rite) Christians in the Hungarian kingdom. Topics have been selected from the paintings of eight churches: the church of St. George in Streisângeorgiu (Hu. Sztrigyszentgyörgy), the church of the Dormition of the Virgin in Strei (Hu. Zeykfalva), the church of St. Nicholas in Densuș (Hu. Demsus), the church of St. Nicholas in Leșnic (Hu. Lesnyek/Lesnek), the Reformed church in Sântămăria Orlea (Hu. Őraljaboldogfalva), the church of the Dormition of the Virgin in Crișcior (Hu. Kristyor), the church of St. Nicholas in Ribița (Hu. Ribice), and the church of the Dormition of the Virgin in Hălmagiu (Hu. Nagyhalmágy). The churches were situated in two neighboring medieval counties – Hunyad, in the Transylvanian voivodate, and Zaránd – and the paintings date from the fourteenth and fifteenth centuries. The investigation is limited to Hunyad and Zaránd Counties, where the main body of medieval wall paintings in Orthodox churches has been preserved. In addition, the historical background of the donors is comparable in both regions. The pictorial subjects that have been selected for research are interpreted in relation to their social, political, and religious context. The study of the donor portraits, military saints, holy kings of Hungary, and the Exaltation of the Holy Cross focuses on their relevance for the social and political life of the knezes. The study of the paintings in the sanctuaries mainly sheds light on aspects of the religious life of the donors or local communities. The images are analyzed taking into account the use and meaning of their subjects in Eastern and Western, particularly Hungarian, painting, and the available information regarding their historical context. While indeed the pictorial message may be understood only through its historical background, the paintings themselves can also suggest new directions for research or favor a particular interpretation suggested by other types of sources.” from Introduction

 

CONTENTS


Vorwort

Ondřej CHVOJKA
Chronologie und Kulturen der südböhmischen Bronzezeit und ihre Parallelisierung zu den Donaugebieten und Karpatenbecken

Viktória KISS–Szilvia FÁBIÁN–Tamás HAJDU–Kitti KÖHLER–Gabriella KULCSÁR–István MAJOR–Géza SZABÓ
Contributions to the Relative and Absolute Chronology of the Early and Middle Bronze Age in Western Hungary Based on Radiocarbon Dating of Human Bones

Marija LJUŠTINA–Katarina DMITROVIĆ
Core vs. Periphery: Some Stratigraphical and Chronological Remarks on the Vatin Culture in Banat and Western Serbia

Katarina DMITROVIĆ–Marija LJUŠTINA
Metal Finds as Indicators of Relations Between the Middle Bronze Age Cultures on Western and Northern Serbia

Florin GOGÂLTAN
The Early and Middle Bronze Age Chronology on the Eastern Frontier of the Carpathian Basin. Revisited after 15 Years

József PUSKÁS
Contact Zone: Middle Bronze Age Cultural Connections in the Valley of the Black River (Covasna County, Romania)

Neculai BOLOHAN–Alexandru GAFINCU–Iulian STOLERIU
Middle Bronze Age Chronology East of the Carpathian Area. A Bayesian Model

Horia CIUGUDEAN–Colin P. QUINN
The End of the Wietenberg Culture in the Light of new 14C Dates and its Chronological Relation Towards the Noua Culture

Rita E. NÉMETH
The Middle Bronze Age “Mass Grave” from Voivodeni–La Şcoală. A Chronological Approach

Tibor-Tamás DARÓCZI–Adrian URSUŢIU
Contextualising Decorations. A Study of Placement and Context of Ornaments on Bronze Age Ceramics from the Lower Feneş Valley

Gábor ILON
Zeitstellung der Urnenfelderkultur (1350/1300–750/700 BC) in West-Transdanubien. Ein Versuch mittels Typochronologie und Radiokarbondaten

Attila László
Über die Chronologie des kulturellen Wechsels zwischen der Noua-Coslogeni Kultur und der Nachfolger- Kulturen mit kannelierter und mit ritz- und stempelverzierter Keramik in den innen- und aussenkarpatischen Gebieten. Einige Lehren der Radiokarbondatierungen

János Gábor TARBAY
The Reanalysis of the Eponymous Hoard from Gyermely-Szomor and the HaA2 Period in the Territory of Hungary

Tiberius BADER
Zur Chronologie Der Lanzenspitzen im Karpaten-Donau-Raum

Abbreviations

-

„Prezenta lucrare ştiinţifică este o parte din teza de doctorat a autoarei, susţinută în anul 2015 în cadrul Şcolii doctorale în Istorie a Universităţii din Oradea.(...)

Tema volumului analizează rolul „elitei minore” a satului românesc arădean, prin preoţii şi învăţătorii care au activat în lumea rurală, în afirmarea economică, culturală şi politică a naţiunii române moderne din zona Aradului, cu implicaţii importante asupra unui spaţiu geografic românesc mai întins, până în Banat, Crişana şi Transilvania istorică. Din această „lume tăcută” a satului, prin strădaniile elitei minore s-a ridicat „elita majoră” a românilor arădeni, formată din profesori la Preparandia din Arad, protopopi şi înalţi ierarhi ai Episcopiei Ortodoxe a Aradului, avocaţi, notari, medici, comercianţi, funcţionari de bancă, meseriaşi proprietari de ateliere, ţărani înstăriţi. Împreună, ele vor contribui la maturizarea şi organizarea politică a naţiunii române, conducând- o în evenimente de răscruce ca 1848/49, 1867/68, 1892/94, Primul Război Mondial, anul apoteotic al Unirii din 1918/1919. Aşa se explică, printre altele, de ce în toamna anului 1918 Aradul a fost unul din centrele politice – dacă nu cel mai important, în care s-a hotărât şi organizat Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.” (din „Cuvânt înainte”)