Preț Normal: 55,00 LEI
Special Price 40,00 LEI
„Aşa cum prompt avizează de la bun începutul lucrării, autorul şi a propus «să analizeze modul cum a fost reflectată politica externă a României în dezbaterile parlamentare din perioada 1899 – 1914». Este, potrivit Domniei Sale, prima abordare «din unghi parlamentar» a proble¬melor de politică externă a României dintr o etapă istorică mereu încăr¬cată de tensiuni, când sub acoperirea tot mai perforată a «diplomaţiei secrete» se decantau cauzele sau originile Războiului Mondial.” (Gheorghe Cliveti din Prefață)
„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)
Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci finalitatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)
Subiectul acestei cercetări doctorale a fost foarte bine ales, problematica abordată, a colindatului și colindelor într-o zonă folclorică din Sălajul istoric fiind de mai multă vreme una de stringentă necesitate în etnologia și folcloristica românească, încadrabilă chiar în ceeea ce se numește mai nou etnografia și folcloristica de urgență.
Marele etnomuzicolog român Ilarion Cocișiu (1910–1952) a lansat, la începutul deceniului al șaselea al secolului trecut, ipoteza inexistenței unui repertoriu substanțial de colinde în întreg arealul nord-vestic al spațiului nostru etnocultural, dispariția vechilor colinde fiind pusă de el pe seama severului control instituit, după 1700, de Biserica Română Unită cu Roma – Greco-Catolică în viața spirituală a satelor din Maramureșul istoric, din Țara Oașului și Ugocea, din Chioar, din Sălaj, din zona Codrului și Câmpia Sătmarului.
Această ipoteză a fost numai parțial argumentată de ilustrul folclorist muzical, care n-a putut cunoaște, pe atunci, realitatea copleșitoare că tocmai din acest colț de țară aveau să fie scoase la lumină variantele colind ale celor trei capodopere ale epicii versificate din folclorul românesc: Miorița, Meșterul Manole și Soarele și Luna, și de aceea s-a referit mai cu seamă la instituția cetei de feciori și la schimbările repertoriale ale acestora, marcate, într-adevăr, de intervenția culturală puternică a Bisericii Române Unite, prin mănăstirile greco-catolice atât de influente de la Bixad și Máriapócs (Szabolcs-Szatmár-Bereg Megye-Ungaria). Ideea lansată de Ilarion Cocișiu n-a putut fi discutată deschis de alți cercetători în condițiile rezervelor ideologice și interdicțiilor din perioada comunistă, când nu s-au putut angaja investigații lămuritoare asupra problematicii, singurele materiale despre colindat și colinde fiind adăpostite în colecții particulare și în fondurile arhivelor de specialitate din București, Cluj și Iași, sau în lucrări monografice locale sau zonale, nedestinate publicării. Fără să fi fost valorificate din 1948–1949 până în 1989, materialele inedite din arhive și biblioteci își așteptau cercetătorii.
Așa cum se prezintă, cercetarea aceasta este rezultatul unei munci sistematice din perioada studiilor de doctorat, bine îndrumată de la început, de domnii profesori Ion Simuț și Florin Cioban, pe care, în ultimii doi ani, am încercat să-i sprijinim și noi în documentarea întreprinsă la Arhiva de Folclor a Academiei Române, unde i s-au pus la îndemână fondurile inedite de manuscrise, notele de teren ale specialiștilor clujeni din Fondul Auxiliar Literar și din înregistrările sonore ale Fondului de Magnetofon. (Prof. univ. dr. Ion Cuceu)