„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)
Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci finalitatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)
„Disputa tetragamică și consecinţele ei în istoria Bisericii bizantine se încadrează în domeniul Istoriei și Spiritualităţii Bizantine. Pe parcursul acestei cercetări, vom urmări cum tetragamia împăratului bizantin Leon Filosoful (886–912) a provocat un conflict între el și Biserica Ortodoxă la începutul secolului al X-lea și implicit consecinţele rezultate în urma încheierii celei de-a patra căsătorii a acestuia, cu Zoe Carbonopsina. Mai multe înfruntări au avut loc între ierarhii Bisericii Ortodoxe, dar și între papă, care a fost implicat în această dispută teologică, și patriarhul Constantinopolului, înfruntări care au condus la schismă și la pierderea păcii în Bizanţ.(...)
Pentru redactarea acestei teze mi-am propus mai multe obiective. Întâi de toate, pentru a afla motivul care l-a determinat pe împărat să-și modifice atitudinea faţă de învăţătura ortodoxă, am parcurs biografia lui și am semnalat evenimentele majore din viaţa acestuia, care l-au influenţat. Astfel, am putut remarca ambiţia și motivaţia lui în vederea împlinirii unei dorinţe arzătoare, aceea de a avea un moștenitor la tron.
Apoi am considerat că este necesar analizarea contextului istoric și canonic în care a avut loc tetragamia lui Leon, fapt pentru care am cercetat atât canoanele Bisericii Ortodoxe care fac trimitere la divorţ și recăsătorire, cât și legislaţia bizantină pentru a observa, pe de o parte condiţiile în care un creștin poate divorţa, iar pe de altă parte impedimentele impuse în cazul recăsătoririi acestuia. Sunt relevante canoanele Sinoadelor Ecumenice de la Niceea (325), Calcedon (451), Trulan (692), ale Sinodului local din Constantinopol (920), canoanele Patriarhului Fotie, colecţiile canonice rezultate din extrase ale scrierilor patristice, tradiţia Bisericii Răsăritene, în special Sfintele Scripturi și nu în ultimul rând legislaţia bizantină, din care fac parte: Novelele lui Justinian, Ecloga lui Leon al III-lea, Basilicalele și Novelele lui Leon al VI-lea Filosoful, acestea fiind reprezentative pentru subiectul care urmează a fi tratat.” (din „Introducere”)