„Atât în Transilvania cât și în întregul spațiu al Europei central sud estice, în Evul Mediu timpuriu au avut loc o serie de evenimente militare ce au generat transformări majore în respectivele teritorii la nivelul relațiilor interetnice, politice, sociale și culturale care au marcat evoluția istorică ulterioară a respectivelor spații geografice.

Cu toate acestea cercetarea Evului Mediu timpuriu din spațiul transilvănean, a intrat într-un con de umbră, mai ales după anul 1990. Diversele probleme arheologico istorice ridicate de studierea Evului Mediu timpuriu din Depresiunea Transilvaniei, sunt departe de fi rezolvate. Încă persistă în istoriografia românească, interpretări eronate ale fenomenului politic, cultural şi istoric din acea perioadă. De asemenea se resimte lipsa unei cronologii racordate la periodizările operate pe plan european. Sunt foarte multe deficiențe referitoare la interpretarea obiectivă a descoperirilor din secolele VII-X, din Transilvania, din punct de vedere etno-cultural. Toate aceste carențe reduc posibilitatea creionării în termeni moderni, credibili, a statutului militar, social și politic al Transilvaniei în ultimele secolele ale primului mileniu creștin.

După K. Horedt și M. Rusu, trecuți în lumea umbrelor, ambii cu procopări majore în cercetarea Evului Mediu timpuriu transilvănean, specialiști dedicați studierii istoriei Transilvaniei din a doua jumătate a mileniului I. d. H. din Transilvania, sunt tot mai puțini, ca de altfel și şantierele arheologice sistematice pentru cercetarea acestei perioade. Cauzele pentru această situație sunt numeroase, toate găsindu-și rădăcinile în inexistența unor programe universitare aprofundate care să vizeze studiul Evului Mediu timpuriu din Transilvania.

După anul 1990 și până în prezent s-au scris o serie de Istorii a Transilvaniei, toate bazate sau mai corect spus folosind datele din istoriile scrie în anii 60 ai secolului XX. Istoriografia europeană ce vizează cercetarea celei de-a doua jumătăți a primului mileniu creștin a evoluat foarte mult, evoluție care din păcate cu foarte mici excepții nu se regăsește în istoriografia românească.” Dr. Călin Cosma, Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca în Cuvânt Înainte

SUMMARY

Carmen Borbély & Petronia Popa Petrar, Foreword

I. Configurations of Posthumanist Thought

Horea Poenar, (Another) Year Zero: The Commons in a Posthuman Age
Rareș Moldovan, Authentes: a Shadow-Play or A Series of Observations in “Post” about Authenticity
Călina Părău, Thinking and Constructing Moments of Split
Attila Kovács, Anonymity and Spectral Existence in Urban Space
Marius Conkan, Mapping Literature: Geocritical Thinking and Posthumanism
Marie-Agnès Cathiard, De l’« imaginaïf » en prosthétique
Cosmina Moroșan, Peace and Technology. Michel Serres

II. Figurations of Posthuman Becoming

Christian Moraru, Crossing the Kafka Network: Schulz, Blecher, Foer, and the Repositioning of the Human
Giovanni Rotiroti, Subjectivations et désubjectivations post-humaines. Corps de langage et flux inconscients dans le matérialisme enchanté d’Urmuz et Gherasim Luca à partir de la pensée de Gilles Deleuze et Félix Guattari
Doru Pop, Replicant Theologies of the Early Robocene or The Covenant of Procreating Replicants, Cybernetic Fertility and Divine Androids
Alina Preda, “New Planets for Old”: A Posthumanist Ecocritical Approach to Jeanette Winterson’s Ustopia
Ruxandra Cesereanu, Lanark and Unthank – Posthuman Elements in Alasdair Gray’s Novel
Diana Melnic, Vlad Melnic, Shortcut to Posthumanism: Decentring Elements of the Gaming Experience
Kwasu D. Tembo, Among Them but Not One of Them: A Xenological Exploration of the Otherness and Power of DC Comics’ Superman
Nóra Máthé, “Are You Thor, the God of Hammers?” – Mixing the Posthuman and Old Norse Mythology in Thor: Ragnarok
Nicolae Andrei Szilagyi, The Human in the Context of a Posthuman World
Cristina Diamant, Archiva(b)l(e) Bodies and Cyber Afterlife in David Mitchell’s Cloud Atlas
Marius Viorel Pușcaș, From Narrative Art to Discourse. A Posthuman Approach in Firmin: Adventures of a Metropolitan Lowlife

III. Refiguring Past Trauma, Prefiguring an Apocalyptic Future

Corin Braga, Antiutopies apocalyptiques et posthumaines
Andrada Danilescu, Beyond the Human: Transhumanist Negotiations and Posthuman Instantiations in Aldoux Huxley’s Brave New World and David Mitchell’s Cloud Atlas
Dana Bizuleanu, Svetlana Alexievich and Posthuman Narratives
Anamaria Lupan, Marguerite Yourcenar et le post-humanisme
Dana Percec, The Canadian Tempest. Margaret Atwood and Shakespeare Retold as Hag-Seed
Aura Poenar, Necessary Monsters. Monstrous Narratives. Haunted Images of Our Time

Book Reviews

Cartea pe care o aveţi în faţă este astăzi singura care prezintă publicului românesc, după trei decenii, ceea ce a însemnat „Operaţia satelor româneşti”, umplând astfel un gol istoriografic, și reamintind un episod din istoria noastră mult prea recentă și mult prea intensă, pentru a nu stârni interesul la ora actuală. Faptele sunt, desigur, mult mai cunoscute în străinătate, acolo unde ea a luat fiinţă, şi mai ales pentru miile de oameni implicaţi din mai multe ţări europene care păstrează încă vie amintirea participării la operațiune.

Sunt unul dintre participanții direcți la această mișcare, este motivul pentru care rămân atașat de lupta noastră din exil, atât pentru salvarea satelor românești, ca și pentru instaurarea unei vieți normale și democratice în România, fapt de care generația noastră, născută în perioada dintre cele două războaie mondiale, nu a prea avut parte… La acea vreme (1988–1989), mă aflam în exil la Paris încă din anul 1975, unde eram activ politic, în cadrul bine‑cunoscutei Ligi pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, cu sediul la Paris; lucram de asemenea pentru secția română a BBC de la Paris, și eram nelipsit de la diversele evenimente și manifestații organizate în exil. În perioada în care în Occident a izbucnit scandalul privind satele românești, eram câțiva români inimoși în exil, care ne câștigasem faima de „românii de serviciu”, și care ne străduiam, prin mijloacele de care dispuneam, să facem lumea occidentală, în mijlocul căreia trăiam, să conștientizeze abuzurile unui regim dictatorial, din care noi reușisem să ne salvăm. Așadar, ca unul dintre participanţi şi deci cunoscător al întregii probleme, ţin de la bun început să evidențiez valoarea acestui volum, care a reușit să prezinte fenomenul, pe baza unei documentări impresionante, chiar de la sursa a ceea ce a însemnat „OVR”.

Este important de subliniat faptul că până acum nu a fost cunoscut pentru publicul din ţară că înjghebarea operaţiei a avut de fapt două principale izvoare româneşti: unul pornind de la cei câțiva exilaţi români din Franţa (mai precis din Paris), celălalt provenind de la disidenta noastră de onoare, Doina Cornea. Acestea au fost primele două izvoare de la care, în străinătate, s‑au mobilizat ulterior energiile a mii de oameni în ţări ca Belgia, apoi din Franţa, Elveţia, Marea Britanie, Olanda, și, într‑o mai mică proporţie, din Norvegia, Danemarca şi Ungaria. (din „Prefață”)