Țara Năsăudului este una dintre micro-regiunile României care s-a bucurat de o atenţie ştiinţifică aparte, nu doar din partea istoricilor, ci dinspre întregul spectru al ştiinţelor umaniste şi sociale. Bibliografiile istorice ale României au acumulat, volum de volum, numeroase titluri dedicate temei: fie cărţi, fie studii şi articole provenite atât din periodice ştiinţifice locale, cât şi din principalele reviste de istorie din centrele universitare sau din diverse volume de studii. Această valoroasă literatură ştiinţifică a devenit în timp tot mai amplă, solicitând cercetătorilor, şi mai ales cercetătorilor debutanţi, un efort consistent de documentare bibliografică.

Organizarea şi activitatea Regimentului 17 (2 românesc) de graniţă pe teritoriul năsăudean au legat acest spaţiu de ansamblul istoriei Monarhiei habsburgice într-un mod mai intim şi pe alocuri chiar mai spectaculos decât alte regiuni locuite de români. (din „Introducere”)

 

SOMMAIRE

Horea Poenar, A World to Win. But in Whose Image?


I. The Challenge of Community

Simon Harel, Face aux littératures des Premières Nations
Florin Poenaru, We, the People!: Community, Populism and the Crisis of Political Representation
Alex Cistelecan, Community Building in Post-historical Times
Vladimir Borțun, The EU is Naked: The Progressive Clothes of a Capitalist Project
Horea Poenar, Bad New World. The (Relative) Rebirth of the Commons
Călina Părău, Community and Togetherness after the Non-sharable
Alexandru Matei, De la métaphysique du « commun » au « comment vivre ensemble ». Jean-Luc Nancy et Roland Barthes sur la communauté
Aura Poenar, Reconstructing Communities. In Spite of all Machinery of Disimagination
Corin Braga, L’attaque contre l’individualité dans les antiutopies totalitaires modernes
Diana I. Santiago, Slaves and Slavery in the 19th Century Puerto Rican Literature
Laura T. Ilea, Inch’Allah : La honte et la « géographie de l’affect »
Emmanuela Pustan, On the Artistic Propensity of Pathology: Georges Didi-Huberman and the Invention of Hysteria


II. Communities at Work

Ioan Pop-Curșeu, Can Art (Re)build a Community? The Roşia Montană Case, between Past and Future
Ruxandra Cesereanu, Political Escapes from Prisons and Camps in the 20th Century – Antisystemic Mentalities
Marius Lazăr, What Can Be Seen. Documenting the Transition Between Telling and Showing
Carmen Borbély, Communities under Erasure in Seamus Deane’s Reading in the Dark
Petronia Popa Petrar, Written Communities: Imagining Connection in Virginia Woolf’s Novels
Alina Monica Toma, Dystopian Community in Lois Lowry’s Novel The Giver
Amalia Cotoi, Mircea Nedelciu’s Community of Tratament fabulatoriu
Rareș Moldovan, The State of Play: Geektopia in Ready Player One
Doru Pop, Deterritorialized Cinema, Dislocated Spaces and Disembodied Characters in Bogdan Mirică’s Câini
Mihaiela Ilea, Niche Structures in Television. Video Poetry – Visually Reading the Reality
Răzvan Cîmpean, Kaleidoscopic History. Visually Representing Community in Tarkovsky’s The Mirror
Cristina Popescu, The Woman as a Misfit in Michelangelo Antonioni’s Tetralogy
Cristina Diamant, Stranger(s’) Voices at Home. The Many Faces of Cillian Murphy as the Misfit
Iulia Rădac, The Posture of the Writer in a Teenager’s Book: Mircea Eliade’s Romanul Adolescentului Miop

Book Reviews

„Sfârșitul Primului Război Mondial și constituirea României Mari au însemnat conștientizarea de către factorii decizionali și de către populaţie a necesităţii unor schimbări profunde la nivelul instituţiilor statului român. Era important să fie puse în practică nu doar dezideratele prevăzute în modificările constituţionale din 1917 (reforma agrară, votul universal masculin) sau în declaraţiile de Unire ale Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, dar și alte promisiuni ale guvernanţilor sau rezolvarea unor doleanţe mai vechi ale românilor: autonomie locală, descentralizare administrativă etc. În primii ani postbelici se observă, pe de-o parte, cel puţin la nivel declarativ, disponibilitatea oamenilor politici spre schimbare, iar pe de altă parte, radicalizarea unui curent contestatar și revendicativ, incluzând aici și mișcările de stânga. Era necesară adoptarea unei legislaţii uniforme, care să fie aplicată și înţeleasă la nivelul întregii Românii. Printre priorităţile legislative, de care România și românii aveau nevoie, se aflau: o nouă Constituţie, modificări substanţiale ale legislaţiei electorale și ale funcţionării administraţiei și principalelor instituţii ale statului. Pentru edificarea României Mari era nevoie de un Parlament ales, obiectiv îndeplinit în urma alegerilor din noiembrie 1919, și de guverne care să iniţieze aceste proiecte, dar mai ales să le pună în aplicare. Totodată, ar fi trebuit ca Parlamentul, guvernul, agenţii statului să fie recunoscuţi și acceptaţi de către populaţie și de către majoritatea factorilor politici, iar aceștia să se pună de acord în privinţa direcţiei de dezvoltare și a modului în care ar trebui să arate România. În mai puţin de trei ani au fost organizate trei scrutine electorale. Guvernul Alexandru Vaida-Voevod, rezultat în urma alegerilor din noiembrie 1919 a fost de scurtă durată (noiembrie 1919 – martie 1920), fiind urmat de guvernele Alexandru Averescu (martie 1920 – decembrie 1921), Take Ionescu (decembrie-ianuarie 1922) și Ion I.C. Brătianu (ianuarie 1922 – martie 1926).” (din „Studiu introductiv”)

Proza scurtă este cea pe care cititorul o va întâlni în volum. Fiind medic de profesie, am întâlnit mulți oameni în viața mea, fiecare cu bucuriile și tristețile lui. Scriu despre poveștile lor, așa cum a remarcat unul dintre cititorii mei: „În orice colț al lumii găsești un om cu povestea lui”. Nu trebuie să cauți subiectele, te găsesc ele pe tine. Toate scrierile se bazează pe fapte reale, viața fiind cea mai bună sursă de inspirație. O mare parte din schițele publicate în carte au apărut în revista online „Baabel”, redactor-șef Andrea Ghiță.

E o carte despre oamenii de lângă noi cu care ne împărtășim momentele de fericire și necazurile. (din „Introducere”)