Instaurarea comunismului după 6 martie 1945 și apoi sovietizarea și comunizarea țării au dus la generalizarea și menținerea terorii și, în mod dramatic pentru uniți, la interzicerea Bisericii Greco‑Catolice prin Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948 impus de comuniști la ordinul lui Stalin, după modelul Ucrainei care a avut aceeași soartă cu doi ani înainte; or, tocmai abuzurile regimului au dat un sens particular rezistenței greco‑catolicilor din țară și din exil în raport cu sistemul totalitar.
De fapt, trebuie spus de la început că întregul cler greco‑catolic a avut de fiecare dată un singur deziderat, acela de a lupta pentru Biserica în Suferință și de a pleda pentru repunerea ei în drepturi, iar episcopii martiri au murit pentru a‑și apăra credința și Biserica, însă cererea de restituire a drepturilor Bisericii Greco‑Catolice a însemnat inclusiv contestarea legislației comuniste prin care s‑a decis interzicerea Bisericii Unite (și nu desființarea, întrucât canonic ea a continuat să existe), reclamarea încălcării libertăților confesionale și opoziția față de prigoana declanșată de instituțiile regimului comunist, ceea ce semnifică faptul că a fost contestat implicit regimul, metodele, instrumentele și instituțiile ororii „roșii”. Episcopul Ioan Suciu, administrator apostolic al Arhidiecezei de Alba‑Iulia și Făgăraș, a respins regimul instalat fraudulos, încă din aprilie 1948, printr‑un discurs virulent împotriva „adevărului” oficial, printr‑o ripostă din august același an la adresa „organelor reprezentative ale forței statului”, printr‑o predică din septembrie în care a criticat Legea Învățământului care suprima școlile confesionale; la toate acestea adăugându‑se ultima scrisoare, din 18 octombrie 1948, adresată Nunțiului Apostolic din România, în care a vorbit despre „persecuția violentă și generală” a organelor administrative ale Statului, a Siguranței Generale și a Partidului Comunist. (din „Introducere”)
CONTENTS
Vorwort
Ondřej CHVOJKA
Chronologie und Kulturen der südböhmischen Bronzezeit und ihre Parallelisierung zu den Donaugebieten und Karpatenbecken
Viktória KISS–Szilvia FÁBIÁN–Tamás HAJDU–Kitti KÖHLER–Gabriella KULCSÁR–István MAJOR–Géza SZABÓ
Contributions to the Relative and Absolute Chronology of the Early and Middle Bronze Age in Western Hungary Based on Radiocarbon Dating of Human Bones
Marija LJUŠTINA–Katarina DMITROVIĆ
Core vs. Periphery: Some Stratigraphical and Chronological Remarks on the Vatin Culture in Banat and Western Serbia
Katarina DMITROVIĆ–Marija LJUŠTINA
Metal Finds as Indicators of Relations Between the Middle Bronze Age Cultures on Western and Northern Serbia
Florin GOGÂLTAN
The Early and Middle Bronze Age Chronology on the Eastern Frontier of the Carpathian Basin. Revisited after 15 Years
József PUSKÁS
Contact Zone: Middle Bronze Age Cultural Connections in the Valley of the Black River (Covasna County, Romania)
Neculai BOLOHAN–Alexandru GAFINCU–Iulian STOLERIU
Middle Bronze Age Chronology East of the Carpathian Area. A Bayesian Model
Horia CIUGUDEAN–Colin P. QUINN
The End of the Wietenberg Culture in the Light of new 14C Dates and its Chronological Relation Towards the Noua Culture
Rita E. NÉMETH
The Middle Bronze Age “Mass Grave” from Voivodeni–La Şcoală. A Chronological Approach
Tibor-Tamás DARÓCZI–Adrian URSUŢIU
Contextualising Decorations. A Study of Placement and Context of Ornaments on Bronze Age Ceramics from the Lower Feneş Valley
Gábor ILON
Zeitstellung der Urnenfelderkultur (1350/1300–750/700 BC) in West-Transdanubien. Ein Versuch mittels Typochronologie und Radiokarbondaten
Attila László
Über die Chronologie des kulturellen Wechsels zwischen der Noua-Coslogeni Kultur und der Nachfolger- Kulturen mit kannelierter und mit ritz- und stempelverzierter Keramik in den innen- und aussenkarpatischen Gebieten. Einige Lehren der Radiokarbondatierungen
János Gábor TARBAY
The Reanalysis of the Eponymous Hoard from Gyermely-Szomor and the HaA2 Period in the Territory of Hungary
Tiberius BADER
Zur Chronologie Der Lanzenspitzen im Karpaten-Donau-Raum
Abbreviations
Contents
Preface
Klára P. FISCHL–Viktória KISS– Gabriella KULCSÁR
Specialised Households in the Carpathian Basin during the Early and Middle Bronze Age
Aleksandar KAPURAN–Aleksandar BULATOVIĆ
Bird Images on Serbian Bronze Age Ceramics
Neculai BOLOHAN
On Clay and Pots in the Middle Bronze Age. A Case Study from Siliştea–Pe Cetățuie, Neamț County
T. Gabriella NÉMETH
Angaben zum spätbronzezeitlichen Salzverkehr
Daria Ložnjak DIZDAR
A Middle Bronze Age Metallurgical Workshop in Vinkovici
Gábor SÁNTA
Metal Analysis of Koszider and Tumulus Culture Bronzes: Contents, Similarities and the Question of Source Area
Wolfgang DAVID
Eine mit Spiralhakenranken verzierte altbronzezeitliche Nackenkammaxt siebenbürgischen Typs aus Südwestböhmen. Wo wurden die Schaftlochäxte vom Typ Apa–Nehoiu hergestellt?
Bianka NESSEL
The ‘Absence’ of Smiths and Founders – Why Tools are Rare in Bronze Age Burials
Mario GAVRANOVIĆ
Urnenfelderzeitliche Gussformen aus dem Westlichen Balkan
Zoltán CZAJLIK
Lokaler, regionaler oder Fernhandel? Probleme der spätbronzezeitlichen Metallversorgung am Velem–St. Veit Berg (Westungarn)
Gábor ILON
Das II. Buckelpaar des Goldschatzes von St. Veit bei Velem
Oliver DIETRICH–Laura DIETRICH
Tüllenhämmer als funktionale Bestandteile von Depotfunden des Karpatenbeckens. Das Beispiel Şpălnaca II
Liviu MARTA
New Data on the Practice of Metallurgy in the Upper Tisza Basin in the Late Bronze Age
Carol KACSÓ
Beiträge zur Kenntnis des bronzezeitlichen Metallhandwerks in der Maramuresch
Botond REZI
Reconstructing a Bronze Smith’s Toolkit. Special Remarks Regarding the Decoration of the Bronze Belts from Band
Attila LÁSZLÓ
Über die Verbreitung der Bronzenen Streitäxte mit Nackenscheibe in den aussenkarpatischen Gebieten Eine neue in der Moldau entdeckte Nackenscheibenaxt
Tobias MÖRTZ
Hauptsache. Argumente für eine eigenständige Entwicklung der Kammhelme in Mitteleuropa
Marianne MÖDLINGER
Bronze Age Metal Defensive Armour in Eastern Europe: Status Symbol and Symbolic Weapons only? Indications for the Usage as Weapons
Géza SZABÓ
What Archaeometallurgy Tells Us about the Changes of Bronze Craftwork in the Carpathian Basin at the Transition of the Bronze Age into Iron Age
Frank TROMMER–Tiberius BADER
Lanzenspitzenherstellung
Abbreviations
În perioada 1965–1989 s-au produs în România circa 550 de filme, dintre care ceva mai mult de jumătate sunt cunoscute drept „filme de actualitate”. Potrivit definiţiei oficiale, redactată în 1968 în urma şedinţei Comisiei Ideologice din 23 mai, unde Nicolae Ceauşescu şi Paul Niculescu‑Mizil s-au întâlnit cu cineaştii, acest tip de film este „inspirat din diferite zone şi aspecte ale realităţii”. În ciuda caracterului vag, descrierea stabileşte o relaţie directă între realitatea cotidiană comunistă şi poveştile pe care filmele de actualitate se presupune că trebuie să le prezinte. O intervenţie oficială din 1976, prezentă într‑un program de măsuri privind aplicarea hotărârilor privind munca ideologică stabilită în cadrul Congresului al XI‑lea al Partidului şi de Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste, aduce clarificări suplimentare prin conturarea ideii că filmul de actualitate trebuie să evidenţieze „rolul conducător al partidului în construirea socialismului, figura omului nou, a comunismului, participarea maselor la elaborarea şi înfăptuirea politicii partidului, la conducerea societăţii, procesul de educare a oamenilor muncii în spiritul normelor eticii echităţii socialiste”. Acest gen cinematografic are obligativitatea de a atrage cât mai mulţi spectatori la nivel autohton şi trebuie să pătrundă pe plan mondial, pentru a promova nivelul socioeconomic al României. Cristian Tudor Popescu remarcă faptul că filmul de actualitate are sarcina de a propaga ideologia naţional-comunistă românească şi, prin urmare, trebuie să rămână subordonat scopului propagandistic. Ideea că filmul de actualitate nu are altă calitate decât aceea de a deservi scopuri ideologice este împărtăşită de majoritatea cercetătorilor care au inclus în lucrările lor şi o discuţie despre această linie tematică; printre ei se numără: antenumitul C.T. Popescu, Călin Căliman şi alţii despre care vom discuta mai în detaliu, pe parcurs. (din „Introducere”)