„The frontiers of the Roman Empire, over 5000 km long, stretch from the Atlantic coast of Scotland, along the Rhine and the Danube, also enclose the Banat region and Transylvania, then going down along the Oriental Carpathians to the Black Sea; from the southern coast of the Black Sea they continue towards the Near East until the Red Sea; then, in North Africa, they line the edge of the Sahara desert until the Atlantic coast of Morocco. Over this entire area, visible traces of fortifications, roads and settlements are still preserved, but numerous monuments still lay hidden underneath the earth. Despite the fact that the Roman frontiers crossed regions with different relief and climate, they constitute a whole in that they were designed to protect Roman territories. The research of these monuments and the preservation policy regarding them was and is unequal in the various presentday states on whose territory traces of the Roman frontier are to be found. Consequently, in the ‘80s of the 20th century, the idea of globally protecting the Roman frontiers, viewed as a unitary monument, was met. In 1987, Hadrian’s Wall in United Kingdom was declared a UNESCO monument. It was followed in 2005 by the German-Raetian sector, on which occasion the UNESCO committee decided to set up the ‘Frontiers of the Roman Empire’ site. (...)
This project through its complexity generated an interdisciplinary approach of the proposed subject stimulating such future attempts in the archaeological research field. By using the latest technical methods of non-destructive investigation the project did not damage the stratigraphy of the archaeological site obtaining instead a high amount of data otherwise time consuming judging from the archaeological excavations perspective contributing also to the preservation of the cultural heritage.” - Introduction
Preț Normal: 120,00 LEI
Special Price 100,00 LEI
„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)
Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci finalitatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)
Volumul de față oferă cititorilor un festin documentar științific asupra cutumelor românești, care se îmbină armonios cu numeroase învățăminte, proverbe, credințe și practici cotidiene sau de sărbătoare, reliefând un univers de gândire, mentalitate și de acțiune socială surprins cu acuitate în aceste documente etnologice publicate integral și puse la îndemâna tuturor celor interesați de studiul culturii noastre tradiționale, urmate de o tipologizare a faptelor de cultură juridică populară, inclusiv a celor ce studiază cunoscutul Jus valahicum din perspectiva istoriei culturii. (din „Introducere”)
Volumul de faţă reprezintă finalizarea temei de cercetare dedicată casei tradiţionale din manuscrisele fondului documentar Ion Muşlea, al Institutului „Arhiva de Folclor a Academiei Române” din Cluj-Napoca. După o primă etapă în care am contribuit la identificarea răspunsurilor la cele 14 chestionare şi 5 circulare lansate de Ion Muşlea între anii 1930–1942, alături de colegii din echipa coordonată de Profesorul Ion Cuceu, am ales să mă ocup personal de Răspunsurile la două chestionare: chestionarul cu numărul XII, referitor la dreptul cutumiar, ce are ca rezultat volumul intitulat Obiceiurile Juridice, apărut în anul 2020, Editura Mega, Cluj- Napoca şi chestionarul cu numărul X cu titlul Casa, gospodăria şi viaţa de toate zilele, acesta din urmă având o tematică mai vastă şi mai dificilă.
Materialul etnografico‑folcloric cercetat, editat şi tipologizat, în prima etapă, s-a dovedit a fi extrem de bogat şi de interesant, atât pentru etnologi, cât şi pentru filologi, istorici, sociologi, aidoma tuturor celorlalte manuscrise din fondul Muşlea al institutului clujean. Volumul de faţă oferă cititorilor un real documentar ştiinţific asupra casei şi gospodăriei tradiţionale româneşti, care se îmbină armonios cu numeroase povestiri, credinţe şi practici cotidiene sau de sărbătoare, reliefând un model de gândire, de mentalitate şi de acţiune socială surprins cu exactitate în aceste documente etnologice publicate integral şi puse la îndemâna tuturor celor interesaţi de studiul culturii noastre tradiţionale. (din „Introducere”)