„Citind volumul de față, trebuie să subliniez relevanța tematicii. În cadrul teologiei, tematica propusă de dr. Nechifor Caleb se constituie ca esența dialogurilor creştino-iudaice. Legătura dintre Vechiul Testament şi Noul Testament scoate la iveală rădăcinile iudaice ale creștinismului european. În acest context, Vechiul Testament e în gândirea teologică cartea promisiunilor, iar Noul Testament e cartea împlinirilor. Domnul dr. Nechifor Caleb prezintă această tematică în mod exigent, consecvent, detaliat, sistematic şi cu acribie științifică. Tema este dezbătută în mod multidisciplinar, subliniind şi elementele teologiei sistematice în raport cu exegeza şi teologia biblică.
Partea scrisă cuprinde 327 de pagini plus 14 pagini de bibliografie şi 919 de referințe științifice în cadrul notelor de subsol, ceea ce dovedește orientarea științifică a domnului doctor. Lucrarea de față e organizată pe șapte capitole semnificative, tematica acestora îmbinând-se sistematic şi logic, astfel teza permite o lectură armonioasă pentru cititor.
În capitolul întâi, domnul Nechifor definește subiectul propus, importanța subiectului ca o tema semnificativă a Bibliei, subliniind faptul că, dintre profețiile biblice, peste 300 sunt mesianice. El accentuează cu desăvârșire că, dacă Vechiul Testament este o problemă a teologie creștine, atunci Mesia este inima acesteia. Consider că în acest capitol există două subcapitole relevante. Primul, în care se prezintă stadiul actual al cunoașterii în domeniul de cercetare și al doilea, în care se vorbește despre obiectivele cercetării și care accentuează relevanța stabilirii locului, timpului și modului în care se vor împlini promisiunile neîndeplinite.
În cadrul celui de-al doilea capitol, domnul dr. Nechifor dezbate conceptul de mesianism, prezintă persoana lui Mesia și verbele legate de problema împlinirii profețiilor. După această analiză, el trece la noțiunile Noului Testament.” - fragment din Prefață (Prof. Univ. Dr. János Molnár)
„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)
Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci finalitatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)