„Cartea oferită cititorilor de Alexandru Nicolaescu dorește să‑l introducă pe cititor într‑o lume ascunsă în paginile revistei Transilvania care aducea informaţii instructive, educative, dar și cele despre mișcările culturale din Transilvania, din provinciile românești, uneori și din Europa. Descoperind această lume, autorul a desprins din ea ceea ce redactorii revistei – cu intenţie sau fără – au transmis publicului doritor dintr‑un domeniu de nișă – bibliologie, care s‑a arătat a fi de o mare bogăţie a materialului. Investigat la un secol și jumătate, conţinutul cărţii de faţă prezintă într‑o formă „pas cu pas” tot ceea ce reprezintă tema cărţii în preocupările înaintașilor
Apariţia revistei Transilvania se află în strânsă legătură cu primii ani de funcţionare a Asociaţiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, supranumită în istoriografia românească Astra, revista devenind organul său oficial. În Transilvania multietnică sașii se întruneau într‑o asociaţie proprie – Verein für Siebenbürgische Landeskunde – cu publicaţia periodică Vereinsarchiv și Korrespondenzblatt, iar intelectualitatea maghiară își avea societatea Erdélyi Múzeum cu un periodic propriu cu același nume. Cu o destul de mare întârziere faţă de presa europeană și chiar și cea românească, revista Transilvania va ocupa destul de repede după apariţie un loc în universul cultural al Transilvaniei. Evoluţia și conţinutul revistei, ca și longevitatea sa i‑au rezervat acesteia un loc stabil pe scena culturală românească de la apariţie până în zilele noastre. Temele abordate și autorii lor sunt nelipsiţi din Bibliografia publicaţiilor periodice românești, iar oferta online a revistei de pe site‑ul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj‑Napoca vine în ajutorul cercetătorilor.” (din „Cuvânt înainte”)
„Crearea unei Românii Mari în 1918 a declanșat o ferventă dezbatere intelectuală privind definirea caracterului național și a direcției în care tânăra națiune‑stat trebuie să pornească. Tradiția și modernitatea au constituit cei doi poli ai dezbaterii. O simplă parcurgere a portretelor personalităților politice și culturale cuprinse în acest Album evidențiază diversitatea curentelor și atitudinilor din societatea românească interbelică. Este suficient a citi Memoriile lui Mircea Eliade pentru a te convinge de vitalitatea, diversitatea și sofisticarea vieții intelectuale, care l‑a făcut pe graficianul revistei „The New Yorker”, Saul Steinberg, născut în 1914 în România, să descrie Bucureștiul drept „o lume Art Deco, populată de bizantini”. Numeroasele cărți poștale de epocă cuprinse în Album ce înfățișează chipurile pitorești ale românilor de la orașe sau sate întăresc această contrastantă etichetă.
Apatia și resemnarea sunt trăsături remarcate la începutul secolului al XIX‑lea de călătorii străini în urma contactelor acestora cu românii, în timp ce câțiva filozofi români din secolul XX identificau fatalismul drept o altă caracteristică. În acest sens, sunt elocvente cărțile poștale editate în primele două decenii ale secolului XX cu ciobani doinind din fluier sau idilice imagini cu țărani realizate de A. Bellu. Pe de altă parte, puteam vedea în Album freamătul și dinamica orașelor în căutarea modernității.” (Dennis Deletant)