"Cercetarea arheologică şi istorică a Daciei pre-romane, deşi s-a materializat în numeroase studii – unele de o remarcabilă valoare – nu a reuşit, totuşi, să acopere în mod uniform întreg teritoriul intrat în stăpânirea lui Burebista şi Decebal, ca urmare a stadiului diferenţiat al cunoştinţelor actuale despre vasta problematică a acestei perioade. Desigur, în centrul atenţiei s-a aflat, cum era şi firesc, nucleul fortificat din zona Munţilor Orăştiei, unde s-au desfăşurat şi cele mai de seamă evenimente legate de istoria statului dac. Printre regiunile cărora cercetarea le-a acordat o atenţie mai redusă se numără şi cea a Mureşului Inferior, cu zona adiacentă a sud-vestului Munţilor Apuseni, poate datorită şi poziţiei sale periferice, ceea ce a favorizat unele amestecuri etno-culturale – nu întotdeauna lesne de descifrat. Cartea elaborată de tânărul cercetător dr. Alexandru Berzovan, arădean prin origine, actualmente ieşean, vine să umple această lacună istoriogra‑ fică. Autorul, absolvent al Universităţii de Vest din Timişoara, al unui master la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi al unui doctorat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, s-a remarcat deja prin contribuţiile importante pe care le-a adus la cunoaşterea istoriei şi civilizaţiei dacice, îndeosebi din partea de vest a ţării, fiind autorul a circa 20 de studii, primite cu interes de către specialişti. Contribuţiile aduse atât în studiile anterioare, cât şi în prezenta monografie se bazează deopotrivă pe valorificarea unor materiale inedite din săpături mai vechi, aflate în diferite colecţii muzeale (îndeosebi din Arad şi Timişoara), ca şi pe rezultatele cercetărilor personale, întreprinse pe teren, în zona care face obiectul acestei cărţi. Monografia dedicată bazinului Mureşului Inferior şi sud-vestului Munţilor Apuseni în perioada clasică a Daciei prero‑ mane are la bază teza sa de doctorat, susţinută în 2015 la Universitatea din Iaşi (sub coordonarea noastră), căreia autorul i-a adus câteva modificări, vizând o structurare mai coerentă şi condensată a numeroaselor materiale prezentate. Cu toate că nucleul monografiei îl constituie prezentarea şi discutarea realităţilor arheologice şi istorice din regiunea vizată, totuşi autorul s-a străduit să le integreze, mai ales pe baza descoperirilor arheologice, ca şi pe baza puţinelor informaţii oferite de izvoarele scrise, în contextul mai larg al istoriei şi arheologiei Daciei din perioada maximei sale dezvoltări (secolele I î. Hr. – I d. Hr.). Compararea datelor din zona studiată s-a făcut îndeosebi cu realităţile din nucleul statului dac, situat în Munţii Orăştiei, dar şi cu informaţiile existente din alte regiuni ale Daciei, mai ales cu cele din părţile vestice ale regatului. Meritul acestor paralele constă în evitarea expunerii unor locuri comune, arhicunoscute, autorul punând accentul pe compararea datelor concrete de care a dispus din teritoriul studiat." - fragment din Prefață
Eastwards, beyond the foggy, wooded ridges of the Eastern Carpathians, lies a land dominated by rolling hills and knolls, covered in earlier periods by extensive forests and patches of plain. From northwest to southeast flow several large rivers, known since ancient times: Siret, Prut, Dniester, with their numerous tributaries. Corresponding roughly to the historical province of Moldova, this land is literally at the western edge of the great Eurasian Steppe… (from the Introduction)
„Arheologia este, prin diversitatea metodologică şi caracterul interdisciplinar, un domeniu fascinant, care furnizează în permanenţă date noi şi importante pentru cunoaşterea unor aspecte din istoria comunităţilor arhaice de pretutindeni. Însă, prin plurivalenţa întreprinderilor ştiinţifice, acest sector de activitate pare să se distingă din ce în ce mai bine de domeniul propriu-zis al istoriei. Cercetarea arheologică presupune, pe lângă săpătură propriu-zisă, o documentare temeinică pe baza literaturii de specialitate, dar și interacțiunea directă cu rezultatele cercetărilor colegilor de breaslă. Bineînțeles că publicarea roadelor acestor cercetări reprezintă scopul final pentru arheologi, dar dobândirea informației imediat ce ea poate fi furnizată într-o manieră ştiinţifică constituie o oportunitate deosebită. Acesta este scopul mărturisit al reuniunilor științifice organizate anual la Iași, de către Institutul de Arheologie al Academiei Române. Evenimentele respective sunt dedicate diseminării în premieră a celor mai noi rezultate ale cercetărilor arheologice de pe teritoriul României. De altfel, faptul că această sesiune are loc, constant, în luna octombrie, imediat după încheierea campaniilor de cercetare arheologică, reprezintă un argument în susținerea ideii de mai sus.” (din „Introducere”)
Dacă motorul lumii medievale l-a reprezentat spaţiul rural, dominant economiei a reprezentat-o fără îndoială agricultura, care a jucat un rol essential în dezvoltarea societăţilor omeneşti în toate epocile istorice. Cu toate acestea, economia agricolă şi satul arhaic au fost evaluate ca aparţinând unui univers imutabil, rigidizat între barierele conservatoare ale obiceiurilor considerate ca fiind ancestrale şi care, prin definiţie, ar fi împiedicat progresul. Cu o astfel de paradigmă, asupra lumii medievale s-a proiectat imaginea negativă, întunecată, atribuită întregii epoci. Această inflexibilitate în procesul cognitiv de înţelegere a unei perioade istorice şi a unui întreg univers de viaţă poate fi desfiinţată prin studierea şi cunoaşterea aspectelor de viaţă cotidiană, a mentalităţilor individuale şi colective, care sunt determinate de relaţii complexe, precum cele stabilite între natură – spaţiul pastoral – spatial casnic şi stat-societate-comunitate-individ.
În istoriografia românească, viaţa cotidiană a locuitorilor spaţiului urban și a celui rural, precum şi universul ţăranului legat de animale şi succesiunea muncilor agricole au reprezentat teme conexe, cu valoare secundară, demersurile fiind viciate de lipsa informaţiilor directe din izvoarele documentare. Până în momentul de faţă, cercetătorii nu au exploatat exhaustiv şi efficient potenţialul de date al tuturor categoriilor de surse, editate sau inedite. Cu atât mai mult cu cât teme precum viaţa cotidiană a comunităţilor urbane și rurale, practicile culinare şi alimentaţia, sănătatea şi igiena, aspectele culturale şi cultuale presupun utilizarea unei game variate de informaţii oferite de mai multe ştiinţe conexe istoriei, cercetările interdisciplinare determinând dimensiunea oricărui demers ştiinţific de acest tip. Doar în ultimele două decenii s-au constatat schimbări destul de timide de mentalitate, abordare şi metodologie în ceea ce priveşte investigarea lumii satului și a orașului medieval, condiţionate de utilizarea datelor provenite din domenii ştiinţifice diverse şi de strânsa colaborare dintre specialişti.
Astfel, arheobotanica, arheozoologia şi antropologia fizică au adus completări semnificative şi continuă să reprezinte discipline fundamentale pentru cercetările privind cultivarea diferitelor soiuri de cereale ori legume, fauna şi lumea animală domestică, vânatul, alimentaţia, starea de sănătate, igiena şi condiţiile de viaţă, evoluţia somatică şi fiziologică a populaţiilor umane. Imaginea secvenţială sau de ansamblu este completă atunci când informaţiile scrise sunt susţinute de sursele arheologice, lingvistice, iconografice şi etnografice.
(din „Introducere”)
„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)
Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci finalitatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)