„Cartea se adresează, în primul rând, studenţilor care se pregă¬tesc să devină asistenţi sociali, dar și specialiștilor care lucrează în diverse domenii ale asistenţei sociale, preocupaţi de calitatea muncii lor și include metodele și tehnicile fundamentale din teoria şi meto¬dologia asistenţei sociale, acestea fiind elaborate în baza lucrărilor celor mai cunoscuţi teoreticieni şi practicieni ai asistenţei sociale.” din Introducere
„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)
Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci finalitatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)
This book is the result of a project supported fnancially by the Local Council and Municipality of Alba Iulia, entitled „Alba Iulia – A History in Images of the City through Its Streets and Monuments”, which began in 2014. In this project, specialists from the 1Decembrie 1918 University of Alba Iulia and the National Museum of Unifcation Alba Iulia made use of an exceptional collection of images that had yet to be sufficiently explored.
La temelia noii abordări a problematicii „retragerii aureliane” propusă în această lucrare se află constarea, făcută de autorul acestor rânduri, că în literatura științifică de dată recentă s‑au acumulat o seamă de informații și de dezvoltări teoretice care ne‑ar putea permite să regândim această temă de cercetare în termeni semnificativ diferiți de cei utilizați până acum în îndelungata dispută istoriografică privitoare la ceea ce „s‑a[r fi] întâmplat de fapt” în ultimele decenii ale stăpânirii romane în Dacia și în următoarele (cam multe) veacuri obscure ale istoriei românilor. În consecință, consider că, plecând de la avansurile epistemice înregistrate în ultimele decenii în mai multe domenii ale cunoașterii, în momentul de față suntem în poziția fericită de a putea încerca punerea în operă a unei schimbări radicale a paradigmei conceptuale utilizate pentru investigarea evenimentelor și proceselor istorice subsumate îndeobște sub sintagma „retragerea aureliană”. (din „Introducere”)