„Roman pottery is an important indicator of provincial economic life at multiple levels. the detailed study of this material culture category provides valuable information regarding the characteristics of the local ceramic industry and the geographic distribution of its products, either regionally or at the scale of whole the Empire, but is equally revelatory for the reconstruction of various aspects regarding the local population's everyday life. their culinary preferences are reflected by their choice of cooking, serving, storing, and transportation vessels, furthermore, the funerary rites can also be differentiated according to the pottery gravegoods, while the patterns of construction activities can be highlighted by the quantity of ceramic building material (CBM) produced and used in various periods.

The ceramic goods were produced in workshops whose integral structures were often only superficially treated within the investigation of certain sites, thus hindering the possibility of elucidating the process and organization of the pottery production of these provincial centres. For this reason the information needed to outline a comprehensible image concerning this important branch of the ancient economy has to be pieced together from fragmentary datasets which once joined together offer an extremely interesting picture.” (Introduction)

„Această carte reprezintă o variantă a lucrării mele de doctorat, «Principia în castrele de legiune (sec. I-III p.Chr.)», susținută în 2008 la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj- Napoca. Deoarece partea cea mai importantă tratează clădirea comandamentului de la Berzobis, cercetată de mine, titlul a fost modificat, fiind, astfel, scoasă în evidență noutatea cercetării arheologice de aici. Subiectul tezei mi-a fost propus de către acad. prof. univ. dr. Dumitru Protase în 2001, în contextul resuscitării interesului privind studierea sitului arheologic de epocă romană din Berzovia (jud. Caraș-Severin). În anul 1998, Muzeul Banatului Timișoara (actualmente Muzeul Național al Banatului – MNB), prin prof. dr. Florin Drașovean (director), și Muzeul Banatului Montan Reșița (prin director prof. dr. Dumitru Țeicu) au demarat un proiect de colaborare pentru cercetarea acestui castru de legiune din Banat. Florin Medeleț, cercetător atunci în cadrul Institutului Român de Tracologie – Filiala Banat, și-a asumat răspunderea științifică a șantierului arheologic, membri ai colectivului fiind Ovidiu Bozu (Muzeul Banatului Montan) și Al. Flutur (Muzeul Banatului Timișoara). Ultima campanie de săpături arheologice în principia de la Berzobis s-a desfășurat în 2005.” (din „Cuvânt-înainte”)

"This book is a version of my doctoral thesis, «The Principia in legionary fortresses (the 1st–3rd century AD», defended in 2008 with the Babeş-Bolyai University of Cluj-Napoca. Since the most important part discusses the headquarters buildings from Berzobis, which I investigated, the title was changed, thus highlighting the novelty of the research performed there. The subject of my thesis was suggested by Professor Academician Dumitru Protase in 2001 within the context of the revived interest for the study of the Roman date archaeological site of Berzovia (Caraș- Severin county). In 1998, the Museum of Banat in Timișoara (currently the National Museum of Banat – NMB), by Professor Florin Drașovean (manager), and the Museum of the Highland Banat in Reșița (manager: Professor Dumitru Țeicu) initiated a cooperation project for the research of this legionary fortress from the Banat. Florin Medeleț, then fellow with the Romanian Institute of Thracology – the Banat Branch, undertook the scientific responsibility of the archaeological excavation site, the team members including Ovidiu Bozu (Museum of the Highland Banat) and Al. Flutur (Museum of Banat in Timișoara). The last archaeological campaign carried out in the principia of Berzobis occurred in 2005." (Excerpt from the foreword)

Țara Năsăudului este una dintre micro-regiunile României care s-a bucurat de o atenţie ştiinţifică aparte, nu doar din partea istoricilor, ci dinspre întregul spectru al ştiinţelor umaniste şi sociale. Bibliografiile istorice ale României au acumulat, volum de volum, numeroase titluri dedicate temei: fie cărţi, fie studii şi articole provenite atât din periodice ştiinţifice locale, cât şi din principalele reviste de istorie din centrele universitare sau din diverse volume de studii. Această valoroasă literatură ştiinţifică a devenit în timp tot mai amplă, solicitând cercetătorilor, şi mai ales cercetătorilor debutanţi, un efort consistent de documentare bibliografică.

Organizarea şi activitatea Regimentului 17 (2 românesc) de graniţă pe teritoriul năsăudean au legat acest spaţiu de ansamblul istoriei Monarhiei habsburgice într-un mod mai intim şi pe alocuri chiar mai spectaculos decât alte regiuni locuite de români. (din „Introducere”)

„Una dintre consecinţele benefice în plan istoric ale Marii Uniri de la 1918 o reprezintă stimularea înfiinţării de instituţii de învăţământ, cultură ș.a. în teritoriile unite cu Țara. Transilvania a fost printre provinciile în care au luat fiinţă cele mai multe instituţii românești, între cele mai însemnate situânduse Universitatea Daciei Superioare la Cluj în anul 1919. Centenarul aniversării întemeierii universităţii românești a prilejuit publicarea unui număr mare de monografii și sinteze de autor, sau prin colaborarea mai multor specialiști, care par să fi epuizat cam tot ceea ce se putea scrie despre Alma Mater Napocensis (geneză, înfiinţare, evoluţie în timp etc.). În ciuda acestei literaturi știinţifice bogate recente dar și din deceniile trecute (menţionăm doar lucrările monumentale redactate de Vasile Pușcaș și volumele coordinate de Ioan-Aurel Pop, Simion Simon, Ioan Bolovan sau Ovidiu Ghitta) au rămas cu siguranţă subiecte încă neexplorate ori ce își așteaptă reluarea interpretativă, precum și aducerea în circuitul știinţific a unor surse inedited privind istoria universităţii, însemnări, documente și fotografii care sunt probabil răspândite în diverse arhive publice și private din ţară și străinătate. Tocmai de aceea, recuperarea și editarea critică a unor asemenea documente rămâne un obiectiv actual pentru cercetătorii interesaţi de istoria universităţii din capitala (neoficială) a Transilvaniei.” - Ioan Bolovan