„Volumul al II-lea al Corpusului Răspunsurilor la Chestionarele Ion Mușlea (Moldova și Bucovina) adună, în continuarea materialelor publicate în cel dintâi, răspunsurile la cele patru chestionare lansate de directorul fondator al Arhivei ce Folklor a Academiei Române în primii patru ani de activitate, respectiv la Chestionarul II: Obiceiuri de vară (1931); Chestionarul IV: Obiceiuri de primăvară (1932); Chestionarul VII: Calendarul poporului pe lunile octombriedecembrie (1933) și Chestionarul Șezătoarea și literatura ei (1933), răspunsuri pe care le-a indexat pe fișele indicelui tematic și ale celui pe localități. Toate răspunsurile provin de la corespondenții satelor din spațiul etnocultural al Moldovei și Bucovinei dintre Prut și Carpații Răsăriteni.” din Prefață
Cel de‑al treilea tom al Corpusului Răspunsurilor la Chestionarele Ion Muşlea este dedicat materialelor rezultate din Ancheta indirectă coordonată de întemeietorul Arhivei de Folklor a Academiei Române (1930–1948), materiale ce provin din spaţiul etnocultural nord-vestic al României: Transilvania istorică, Țările Codrului, Chioarului, Lăpuşului, Oaşului şi Silvaniei, Maramureşul, Sătmarul, Marghita, Crişana şi Banatul. Cum arătam şi în prefeţele la volumele anterioare, rămânem fideli principiilor metodologice cu care am pornit: publicarea tuturor răspunsurilor după riguroase operaţiuni filologice şi folcloristice de stabilire de text, aplicarea, fără rest, a unor criterii ale orientării europene geografico-istorice, în proiectarea operaţiunilor, cu scopul edificării ulterioare a unei Baze de Date Etnologice, care să facă posibile noi şi noi valorizări ale materialelor. Una din exigenţele orientării geografico-istorice în studierea şi prezentarea materialelor vizează aspectele de contiguitate zonală şi interzonală, aplicate, ca în primele tomuri, atât în ordonarea cuprinsului, din prima secţiune a corpusului propriu‑zis, dar şi în rânduirea fiecărei subsecţiuni tematice şi a fiecărui grupaj funcţional din ceea ce am numit, cu un termen generic, Analiticum, din a doua parte, distinctă, a acestei lucrări, unde segmentarea elementelor de bază dintr‑o sursă de informaţie atinge idealul reproducerii exhaustive a acestora, în clasificarea lor adâncită. (din „Introducere”)
În cuprinsul acestui prim volum din Corpusul răspunsurilor la chestionarele Ion Mușlea am reprodus, așadar, 49 de materiale rezultate din ancheta prin corespondenți, provenite exclusiv din arealul etnocultural nord-estic al României interbelice. Răspunsurile cuprind date etnografice prețioase referitoare la calendarul popular, la sărbătorile religioase sau băbești, la obiceiurile legate de ele, respectiv, informația nudă adunată pe baza chestionarelor II. Obiceiuri de vară, IV. Obiceiuri de primăvară, VII. Calendarul poporului pe lunile octombrie-decembrie. Am inclus în acest volum și răspunsurile la chestionarul neinseriat: Șezătoarea și literatura ei, perceput de cei mai mulți corespondenți ca o anexă a chestionarelor IV și/sau VII, împreună cu care au și fost trimise, pe foi volante, răspunsurile la întrebările privitoare la șezători și clăci, manifestări comunitare legate efectiv de cele două mari posturi creștine de peste an. (din „Introducere”)
Din capul locului ţinem să subliniem că Biserica Ortodoxă, aflată în faţa unor noi probleme şi provocări ale începutului celui de‑al III‑lea mileniu creştin, nu a formulat până în momentul de faţă o doctrină social‑diaconală concretă, în cadrul unei hotărâri a vreunui Sinod ecumenic sau panortodox, privind relaţia Bisericii cu lumea şi cu societatea, şi care să aibă un caracter normativ pentru lucrarea ei pastoral‑misionară în viaţa socială actuală. Și aceasta nu se datorează neapărat unei „crize” apărute pe tărâm eclesiastic, aşa cum s‑a afirmat deseori, ci mai degrabă a unei reţineri de tip isihastic, de prevenire atentă ori de priveghere asupra noţiunii doctrinei din cadrul societăţilor „nestatornice” de astăzi, tot mai schimbătoare de la o regiune la alta şi de la perioadă scurtă la alta. Aceasta nu înseamnă câtuşi de puţin că Biserica nu a avut şi nu continuă să aibă o atitudine faţă de lume şi problemele ei, desigur privite în mod teologic, şi că nu are o practică autentică manifestată înspre slujba şi slujirea lumii şi a societăţii. Biserica Ortodoxă este prin definiţie o biserică eclesială, comunitară, adică îşi manifestă viaţa în relaţia de comuniune prin mărturisirea de credinţă, prin viaţa de cult şi prin slujirea diaconală a lumii. Ea este o biserică misionară, prin fiinţa ei, ceea ce înseamnă că niciodată nu a neglijat implementarea socială a conţinutului său soteriologic, hristologic şi eshatologic. În esenţă, Biserica Ortodoxă este o biserică a slujirii prin excelenţă, atât a lui Dumnezeu, cât şi a oamenilor, slujirea (diaconia) fiind expresia lăuntrică a ei în relaţia cu lumea şi cu societatea. Cu toate acestea noile provocări ale timpului şi starea de spirit a societăţilor actuale impun Bisericii Ortodoxe cercetarea cu maximă atenţie a problemelor sociale ivite în contextul actual (vezi apariţia perioadei de pandemie – provocat de infecţia Coronavirus Covid 19) şi luarea unei poziţii ferme faţă de acestea, în general, prin formularea unei doctrine filantropice cât mai adecvate. (din „Introducere”)