„Prin această traducere aducem un omagiu tuturor colegilor români; această carte publicată în limba română este în același timp o mare onoare și o mare bucurie pentru autorul ei, care mulțumește tuturor celor care au făcut posibilă apariția aceastei lucrări, iar traducătorul Cosmin Mihail Coatu merită sincere mulțumiri. (...)
Studiul armatei romane cuprinde două părți care nu pot fi separate: armata romană a fost o instituție și în același timp un instrument de război. Predecesorii noștri din secolul al XX-lea nu au văzut decât primul aspect; cu siguranță este un aspect indispensabil, dar la fel de important este și al doilea aspect despre care trebuie să vorbim. Căci finalitatea, rațiunea de a fi a unei armate este războiul și ținta soldatului este victoria, lucru pe care îl amintește Charles Ardant du Picq.” (din „Prefață”)
Necesitatea studierii constante a fenomenelor culturii populare constituie un deziderat reiterat frecvent în lumea cercetărilor etnologice. Importanţa culturală a fenomenului Căluşului, accentuată de vechimea sa considerabilă şi de capacitatea de reinventare şi adaptare permanentă la nevoile unei societăţi pe care o reflectă şi în care se reflectă, obligă practic la studierea constantă şi multidisciplinară a acestuia. Istoria disciplinei Căluşului a cunoscut etape diferite de cercetare şi interpretare, tratarea temei fiind, în mod evident, marcată de ideologiile momentului documentării sale. În acest fel, ritualul Căluşului a stat la baza confirmării latinităţii românilor, a devenit instrument naţionalisto-propagandistic sau emblemă identitară culturală. Interpretarea rosturilor şi sensurilor sale a lăsat loc, de asemenea, unei vaste pleiade de ipoteze, care considerăm că reflectă, de altfel, complexitatea şi diversitatea spectaculoasă regăsite la nivelul tuturor palierelor constitutive ale Căluşului. (din „Introducere”)