Volumul este o sinteză a istoriografiei medievale care pune accentul pe cultura materială a elitelor din Transilvania în perioada Evului Mediu.

Această lucrare surprinde pentru început apariția elitelor și a centrelor de producție a bunurilor din Transilvania Evului Mediu, continuând mai apoi cu locurile unde își desfășurau activitatea elitele, ca în final să se concentreze pe averi și familiile de materiale, respectiv bunuri.

Autorul concluzionează ferm faptul că Evul Mediu „pus sub lupă nu este nici întunecat, nici misterios, nici murdar, nici fără zestre ori bunătăți.”

Adrian Andrei Rusu: „Dorința autorului ar fi aceea de a nu lăsa ca cele aici sintetizate să prindă mucegai și să se transforme într-un tratat. Ar vrea să fie mai ales deschideri de uși. Ele cer reluate, criticate ori dezvoltate pentru a-și îndeplini menirea pentru care au fost scrise.”

„În paginile dicţionarului se regăsesc o seamă de termeni care desemnează şi atitudini. Sunt deopotrivă chestiuni benefice, cât şi neglijenţe ori rele practici. Fără includerea lor am da impresia că navigăm într o lume de relicve frumoase care aşteptau de multişor să fie mai sofisticat descrise ori descompuse doct la nivel de amănunte. Se vede însă uşor că ele reprezintă o realitate aglomerată şi vie, care nu mai deţine niciun fel de stavile legale ori profesionale. Ilustrarea termenilor s-a realizat deopotrivă textual, cât şi grafic, însă inegal. Unele detalii sunt atât de rare ori atât de puţin cunoscute, încât meritau studii aparte. Nu avem ce modalitate de rigoare să utilizăm în exemplificări, ele mereu sunt disproporţionate numeric. Selecţia imaginilor a fost fatalmente inegală, pe măsura subiectelor la care se alătură.” (din „Puţine explicaţii”)

 

SOMMAIRE

Horea Poenar, A World to Win. But in Whose Image?


I. The Challenge of Community

Simon Harel, Face aux littératures des Premières Nations
Florin Poenaru, We, the People!: Community, Populism and the Crisis of Political Representation
Alex Cistelecan, Community Building in Post-historical Times
Vladimir Borțun, The EU is Naked: The Progressive Clothes of a Capitalist Project
Horea Poenar, Bad New World. The (Relative) Rebirth of the Commons
Călina Părău, Community and Togetherness after the Non-sharable
Alexandru Matei, De la métaphysique du « commun » au « comment vivre ensemble ». Jean-Luc Nancy et Roland Barthes sur la communauté
Aura Poenar, Reconstructing Communities. In Spite of all Machinery of Disimagination
Corin Braga, L’attaque contre l’individualité dans les antiutopies totalitaires modernes
Diana I. Santiago, Slaves and Slavery in the 19th Century Puerto Rican Literature
Laura T. Ilea, Inch’Allah : La honte et la « géographie de l’affect »
Emmanuela Pustan, On the Artistic Propensity of Pathology: Georges Didi-Huberman and the Invention of Hysteria


II. Communities at Work

Ioan Pop-Curșeu, Can Art (Re)build a Community? The Roşia Montană Case, between Past and Future
Ruxandra Cesereanu, Political Escapes from Prisons and Camps in the 20th Century – Antisystemic Mentalities
Marius Lazăr, What Can Be Seen. Documenting the Transition Between Telling and Showing
Carmen Borbély, Communities under Erasure in Seamus Deane’s Reading in the Dark
Petronia Popa Petrar, Written Communities: Imagining Connection in Virginia Woolf’s Novels
Alina Monica Toma, Dystopian Community in Lois Lowry’s Novel The Giver
Amalia Cotoi, Mircea Nedelciu’s Community of Tratament fabulatoriu
Rareș Moldovan, The State of Play: Geektopia in Ready Player One
Doru Pop, Deterritorialized Cinema, Dislocated Spaces and Disembodied Characters in Bogdan Mirică’s Câini
Mihaiela Ilea, Niche Structures in Television. Video Poetry – Visually Reading the Reality
Răzvan Cîmpean, Kaleidoscopic History. Visually Representing Community in Tarkovsky’s The Mirror
Cristina Popescu, The Woman as a Misfit in Michelangelo Antonioni’s Tetralogy
Cristina Diamant, Stranger(s’) Voices at Home. The Many Faces of Cillian Murphy as the Misfit
Iulia Rădac, The Posture of the Writer in a Teenager’s Book: Mircea Eliade’s Romanul Adolescentului Miop

Book Reviews

„După 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, discuţia cu privire la justeţea şi eficacitatea politicii economice sub regimul comunist din România continuă atât în spaţiul public, cât şi în spaţiul privat. În această dezbatere sunt lansate mai multe sofisme şi argumente morale decât argumente ştiinţifice cantitative sau „cliometrice”, şi sunt vehiculate clişee aplicate non-discriminatoriu întregii epoci comuniste. La antipozi se află discursul nostalgic, apologetic (alimentat de problemele economicosociale ale României contemporane) şi retorica pasională a anti-totalitarismului. Pe de o parte, economia socialistă ar fi fost funcţională şi întreaga populaţie – sau cea mai mare parte a populaţiei, un maxim istoric – ar fi beneficiat de pe urma succesului acesteia. Pe de altă parte, lipsa de sustenabilitate a economiei socialiste şi politicile economice aberante ale regimului comunist ar fi condus la o distopie neo-sclavagistă. Adevărul este, evident, undeva la mijloc, iar această imprecizie – tulburată şi mai mult de partizanatul politic al emiţătorilor acestor naraţiuni istorice – va fi eliminată prin creşterea treptată a numărului şi calităţii cercetărilor de istorie economică şi socială.” (din „Introducere”)

Țara Năsăudului este una dintre micro-regiunile României care s-a bucurat de o atenţie ştiinţifică aparte, nu doar din partea istoricilor, ci dinspre întregul spectru al ştiinţelor umaniste şi sociale. Bibliografiile istorice ale României au acumulat, volum de volum, numeroase titluri dedicate temei: fie cărţi, fie studii şi articole provenite atât din periodice ştiinţifice locale, cât şi din principalele reviste de istorie din centrele universitare sau din diverse volume de studii. Această valoroasă literatură ştiinţifică a devenit în timp tot mai amplă, solicitând cercetătorilor, şi mai ales cercetătorilor debutanţi, un efort consistent de documentare bibliografică.

Organizarea şi activitatea Regimentului 17 (2 românesc) de graniţă pe teritoriul năsăudean au legat acest spaţiu de ansamblul istoriei Monarhiei habsburgice într-un mod mai intim şi pe alocuri chiar mai spectaculos decât alte regiuni locuite de români. (din „Introducere”)

Istoriografia domniei lui Ștefan cel Mare a devenit imensă. Extensiunea ei nu are legătură cu sanctificarea voievodului, ci se prelungește dintr-o conștiință mult mai comună, perfect surprinsă încă de către Mihail Kogălniceanu: Ștefan ar fi lăsat o moștenire atât de prodigioasă, încât te izbești la tot pasul de ea, copleșit și magnetizat. Din păcate, istoricii au reușit să calce apăsat pe urmele acestui trend, ca și când erau de admis mari rupturi între ce l-a precedat și tot ceea ce i-a urmat; ori, și mai clar, între lumea lui și cea care l-a înconjurat (Transilvania, Polonia, muntenii, tătarii și turcii). Este imposibil să zăbovești asupra unui timp istoric fără să-i admiți, constați și să-i respecți materialitățile. Toate faptele lasă „urme”, pioșenia „se manifestă”, gândurile reale nu se pot confirma decât dacă „au dovezi”. Ce să mai discutăm despre condiții de trai, luptă, împletire ori opoziție față de natură? Așadar, trebuie să trecem prin multe, dar nu toate, ca să ne apropiem de suporturile pământene ale domniei lui Ștefan cel Mare. Și parcă Moldova prinde alte contururi... Construcția derulată în volum va încerca să argumenteze dacă era nevoie de un asemenea tip de cercetare.