„Ce second supplément des Inscriptiones Daciae Romanae représente, tout comme le premier, une préparation à la publication des fascicules du quatrième volume des IDR, contenant les inscriptions de Dacie Porolissensis. Il comprend la grande majorité des estampilles sur briques et tuiles du Musée National d’Histoire de Transylvanie de Cluj-Napoca. Malheureusement, pour des raisons techniques, nous n’avons pas eu accès aux pièces prêtées en 1971 au Musée National d’Histoire de Roumanie de Bucarest, lors de la constitution de celui-ci1. Au fil de plusieurs années Mme Viorica Rusu Bolindeț avait apporté dans le dépôt du musée des dizaines de tuiles estampillées du prétoire du consulaire d’Apulum, mais on n’a pas pu agréer aucune solution afin de citer son manuscrit. Du point de vue scientifique la perte n’est pas grande, car il s’agit de types bien connus, publiés dans IDR III/6. En revanche, nous remercions chaleureusement Mme Adriana Isac pour nous avoir permis d’utiliser toutes les pièces provenant du camp de Gilău, dont certaines inédites. Au début de 1997 des tuiles estampillées représentatives ont été envoyées au musée de Zalău en vue d’une exposition illustrant la vie militaire dans le nord de Dacie. Elles n’ont plus été restituées. Afin d’éviter des problèmes administratifs, on les a inclues dans le premier supplément, qui contient les inscriptions sur les briques et les tuiles du musée de Zalău. Le présent volume ne représente pas moins un catalogue du musée de Cluj.” (Prooemium)

”A site of such importance like Ulpia Traiana Sarmizegetusa, seconded by the fact that it was

overlapped not by a large modern city but a village, has frequently led to the discovery of many

artefacts, either by chance or following archaeological investigations.

The numismatic evidence has already demonstrated the presence of a dynamic monetary circulation

at Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

On this line, beside single finds, six coin-deposits were discovered during archaeological investigations

at various spots of the sites (e.g. amphitheatre, forum) and another one with no data on

the findspot. The term ”deposit” was used in this context as the finds mentioned above consist

of small number of coins found together (one find of 21 denarii, the others up to seven coins) as

well as various denominations and brass metal. Some of them were most likely daily money loss

(pocket money).

Compared to the cases above, the monetary find which is the subject of the present work with

a much larger number of coins – 177 pieces – of precious metal (silver) can be defined as a hoard.

(Catalogue; Pl. 1–7).”  (from THE HOARD)

„Un sit de o asemenea importanță precum Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la care se adaugă faptul

că a fost suprapus nu de un mare oraș modern, ci de o localitate rurală, a dus în mod frecvent la

descoperirea multor artefacte, fie întâmplător, fie în urma cercetărilor arheologice.

Dovezile numismatice au demonstrat deja prezența unei circulații monetare dinamice la Ulpia

Traiana Sarmizegetusa.

Pe lângă descoperiri monetare izolate, șase depozite monetare au fost surprinse în timpul cercetărilor

arheologice în diverse zone ale sitului (amfiteatru, for), iar pentru un ansamblu monetar nu

se cunoaște locul exact de descoperire. Termenul „depozit” a fost utilizat în acest context, deoarece

descoperirile menționate mai sus constau dintr-un număr mic de monede găsite împreună

(o descoperire include 21 de denari, iar celelalte până la șapte monede) și constau din diverse

nominale, inclusiv din bronz. Unele dintre acestea au fost cel mai probabil pierderi accidentale de

monede (bani de buzunar).

În comparație cu cazurile de mai sus, descoperirea monetară care face obiectul cărții de față cu

un număr mult mai mare de monede – 177 de bucăți – din metal prețios (argint) poate fi definit

ca tezaur (Catalog; Pl. 1–7).” (din TEZAURUL)

Lucrarea de faţă, intitulată „Seminarul Tinerimii Române Unite din Oradea. Studenţi Teologi (1792–1948)” prezintă 1157 de biografii a studenţilor teologi, roade ale formării Bisericii Catolice, pentru partea de nord-vest a României precum şi pentru comunităţile greco-catolice din estul Ungariei de astăzi. În acest vast teritoriu ecleziastic, a doua Episcopie unită românească, avea să-şi formeze începând cu anul 1792, pentru început într-un Seminar minor, iar mai apoi, din 1914, într-un Seminar major, elita intelectuală preoţească, care a adus un aport esenţial la progresul comunităţile româneşti şi rutene din acest areal. (...)

Prezenta lucrare are la bază informaţii din sursele edite bisericeşti (şematisme şi anuare greco-catolice şi romano-catolice) coroborate cu informaţii inedite din fondurile arhivistice, precum şi din bibliografia specifică subiectului. În cercetarea şi prelucrarea materialului, datorită complexităţii şi a volumului mare de muncă, acesta a fost împărţit în trei părţi distincte (1792–1850, 1851–1900, 1900–1948), fiind format din două capitole: „I. Cronologia anilor şcolari (1792–1948)” şi „II. Biografiile studenţilor teologi (1792–1948)”. În întocmirea primei părţi, cea denumită „Cronologia anilor şcolari” informaţiile culese din şematisme au fost completate cu cele din fondurile arhivistice. Chiar dacă există lipsuri în privinţa anilor şcolari, lucrarea prezintă o imagine cât mai aproape de realitate a frecvenţei studenţilor în institutele teologice din ţară şi străinătate. În întocmirea părţii a doua, cea mai complexă şi importantă din punctul nostru de vedere, pentru că este vorba de biografiile celor 1157 de studenţi teologi greco-catolici, informaţiile culese din sursele arhivistice au fost completate cu cele din bibliografie, întregul material fiind ordonat alfabetic, pentru a facilita găsirea fiecărei persoane. (din „Introducere”)