„Noile acumulări ale cercetării din ultimele decenii au contribuit într-o măsură importantă la creionarea unei imagini tot mai coerente a societății europene a epocii bronzului. Aparentul sistem egalitar al perioadei neo-eneolitice se restructurează treptat, iar consecința directă se va regăsi în ierarhizarea societății pe paliere, determinate în funcție de putere și avuția personală. Ideologia noii epoci este dominată de războinici și faptele lor de arme, de preocuparea pentru obținerea și consolidarea prestigiului, de imortalitatea eroului și a faptelor sale. Aceasta transpare nu doar din sursele scrise (chiar dacă ceva mai târzii), dar și din reprezentările iconografice ori din interpretarea unor contexte arheologice. Construcția identitară a elitelor se fundamentează nu doar pe obiectele de prestigiu personal, ci și pe deținerea unor poziții strategice, dominante în peisaj. Afișarea, adesea ostentativă a poziției înalte deținute în societate se manifestă pe multiple planuri. Unul dintre ele este cel al relației cu nivelul transcedental, cu divinitatea, domeniu unde se plasează, conform opiniei majorității specialiștilor, cea mai mare parte a depunerilor sau depozitelor de bronzuri. Depozitele de bronzuri reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea unor aspecte particulare ale civilizației europene a epocii bronzului. Multiplele niveluri ale abordării acestui fenomen au fost precizate într-o serie de studii, care au evidențiat însă și limitele cercetării. Una dintre cele mai serioase, cu care frecvent ne întâlnim, constă în caracterul fortuit al multora dintre depozitele descoperite. Într-o lucrare mai veche constatam, cel puțin pentru spațiul românesc, că depozitele de bronzuri care au fost descoperite / scoase la iveală de către specialiști reprezintă un procent periferic în ansamblul descoperirilor.” - fragment din Introducere

„Așezarea medievală timpurie analizată în volumul de față a fost cercetată în cursul anului 2012 prin săpături arheologice preventive (în vederea salvării vestigiilor arheologice şi eliberarea terenului de sarcină arheologică) determinate de „iminența” începerii lucrărilor de construcție la tronsonul respectiv al Autostrăzii A 3 (Autostrada Transilvania, Brașov‑Borș).

Deoarece în apropierea acestui sit a mai fost identificat și cercetat (tot în anul 2012) un sit preistoric (toponimul locului fiind tot Sfărăuaș), situl medieval timpuriu a fost denumit Marca Sfărăuaș I, iar cel preistoric Marca Sfărăuaș II.

Săpăturile arheologice preventive din sectorul Marca – Ip au fost finalizate în anul 2012, artefactele preistorice descoperite în zonă au fost analizate și publicate monografic în anul 2014, vestigiile medievale timpurii sunt publicate acum. În ceea ce privește Autostrada Transilvania…….încă nu străbate locurile respective…… ” (din „Câteva precizări”)

 

 

SOMMAIRE

Horea Poenar, A World to Win. But in Whose Image?


I. The Challenge of Community

Simon Harel, Face aux littératures des Premières Nations
Florin Poenaru, We, the People!: Community, Populism and the Crisis of Political Representation
Alex Cistelecan, Community Building in Post-historical Times
Vladimir Borțun, The EU is Naked: The Progressive Clothes of a Capitalist Project
Horea Poenar, Bad New World. The (Relative) Rebirth of the Commons
Călina Părău, Community and Togetherness after the Non-sharable
Alexandru Matei, De la métaphysique du « commun » au « comment vivre ensemble ». Jean-Luc Nancy et Roland Barthes sur la communauté
Aura Poenar, Reconstructing Communities. In Spite of all Machinery of Disimagination
Corin Braga, L’attaque contre l’individualité dans les antiutopies totalitaires modernes
Diana I. Santiago, Slaves and Slavery in the 19th Century Puerto Rican Literature
Laura T. Ilea, Inch’Allah : La honte et la « géographie de l’affect »
Emmanuela Pustan, On the Artistic Propensity of Pathology: Georges Didi-Huberman and the Invention of Hysteria


II. Communities at Work

Ioan Pop-Curșeu, Can Art (Re)build a Community? The Roşia Montană Case, between Past and Future
Ruxandra Cesereanu, Political Escapes from Prisons and Camps in the 20th Century – Antisystemic Mentalities
Marius Lazăr, What Can Be Seen. Documenting the Transition Between Telling and Showing
Carmen Borbély, Communities under Erasure in Seamus Deane’s Reading in the Dark
Petronia Popa Petrar, Written Communities: Imagining Connection in Virginia Woolf’s Novels
Alina Monica Toma, Dystopian Community in Lois Lowry’s Novel The Giver
Amalia Cotoi, Mircea Nedelciu’s Community of Tratament fabulatoriu
Rareș Moldovan, The State of Play: Geektopia in Ready Player One
Doru Pop, Deterritorialized Cinema, Dislocated Spaces and Disembodied Characters in Bogdan Mirică’s Câini
Mihaiela Ilea, Niche Structures in Television. Video Poetry – Visually Reading the Reality
Răzvan Cîmpean, Kaleidoscopic History. Visually Representing Community in Tarkovsky’s The Mirror
Cristina Popescu, The Woman as a Misfit in Michelangelo Antonioni’s Tetralogy
Cristina Diamant, Stranger(s’) Voices at Home. The Many Faces of Cillian Murphy as the Misfit
Iulia Rădac, The Posture of the Writer in a Teenager’s Book: Mircea Eliade’s Romanul Adolescentului Miop

Book Reviews

Lucrarea de față încearcă să surprindă imaginea referitoare la ceramica de masă descoperită în urma cercetărilor arheologice din ultimul secol întreprinse în siturile din epoca romană și romano-bizantină din spațiul vest-pontic. Afirmația că ceramica este principalul artefact rezultat în urma cercetărilor arheologice reprezintă deja un clișeu în literatura de specialitate, ce nu mai trebuie demonstrat. Într-adevăr numeroasele șantiere arheologice organizate în această regiune în ultimul secol au dus și la constituirea unui eșantion ceramic foarte bogat și diversificat. În acest context, de-a lungul timpului au fost publicate un număr substanțial de studii și chiar monografii ce prezintă descoperiri punctuale, efectuate în diverse situri, însă o lucrarea mai amplă care să se refere la întreaga regiune geografică nu a existat până în momentul de față.

 

La baza acestei lucrări se află experiența de care m-am bucurat atât în calitate de student aflat în practică, cât și de angajat al Muzeului de Istorie și Arheologie din Tulcea, pe diferite șantiere ale epocii romane din nordul Dobrogei. Pe lângă experiența de teren, indispensabilă în descifrarea principiilor de bază ale studierii materialului arheologic, se adaugă și unele încercări concrete, materializate în câteva articole de mică amploare, în care am publicat diverse eșantioane ceramice inedite, descoperite în special la Ibida – Slava Rusă, Argamum, Halmyris, Aegyssus, Troesmis etc. (din „Introducere”)

„Cartea de faţă abordează un subiect cu siguranţă inedit pentru majoritatea producătorilor şi consumatorilor de studii istorice. În mod obişnuit, o asemenea temă face obiectul interesului sociologilor şi antropologilor, în calitatea sa de fenomen social şi, într‑un sens antropologic, de fenomen cultural. Dar oare poate fi considerată povestea ultraşilor români şi un fenomen istoric? Întrebarea pe care o pun aici este, fără îndoială, una retorică, pentru orice adept al perspectivei actuale cu privire la rosturile şi definirea ştiinţei istorice. Orice bucată din realitatea socială poate fi considerată un fenomen istoric, atâta vreme cât ea aparţine trecutului, adică a trecut cel puţin o zi (dacă nu chiar un minut) de la data manifestării sale. Mai departe, sigur, pentru ca acest subiect să devină unul cu adevărat istoric, mai este necesar ca el să fie tratat potrivit metodologiei specifice acestei discipline ştiinţifice, adică să fie transformat într‑o naraţiune coerentă, sistematică, explicativă, cu valoare de adevăr, a unor fapte, fenomene, concepte, sentimente etc. care au existat cu adevărat. Nu mai intrăm în detaliile bine-cunoscute oricărui specialist, care ţin de existenţa unor surse primare relevante, de cunoaşterea unei literaturi teoretice şi de specialitate lămuritoare şi apoi de viziunea critică şi de interpretarea creatoare care dau viaţă ţesăturii născute din împletirea acestor elemente constitutive ale discursului istoriografic.” (Sorin Mitu)