Lucrarea „Castrul auxiliar de la Buciumi” reprezintă monografia numismatică a unuia dintre cele mai cunoscute castre din Romania, cercetat sistematic între anii 1963–1976. Lucrarea este structurată pe trei capitole, care includ în conţinutul lor – privitor la problematica abordată – părţi precum: stadiul cercetărilor, contribuţii proprii, concluzii, catalogul descoperirilor, bibliografie, anexe (hărţi, figuri, tabele, grafice).
Capitolul I, Castrul auxiliar de la Buciumi – situl şi istoria sa, prezintă rolul pe care acest obiectiv l-a avut în antichitate, ca parte a sectorului nord-vestic a frontierei romane din provincia Dacia, istoricul cercetărilor efectuate, fazele de construcţie şi amenajare, edificiile cercetate, unităţile militare încartiruite, concluziile emise de unii autori pe baza studierii materialului arheologic rezultat în urma săpăturilor sistematice.
Capitolul II, Comentarii numismatice, tratează într-o primă parte, descoperirile monetare (moneda de aur, moneda de argint, moneda de bronz, monede imperiale greceşti, monede turnate, monede contrafăcute), pentru ca în partea a două să fie aduse în discuţie concluziile rezultate în urma analizării întregului material numismatic din castru, în contextul arheologic în care a fost descoperit. Această manieră de analiză a oferit date noi cu privire la fazele principale de amenajare ale castrului auxiliar de la Buciumi.
În Anexe sunt cuprinse 5 hărţi (Imperiul Roman cu localizarea provinciei Dacia şi a castrului de la Buciumi, Dacia romană cu localizarea castrului de la Buciumi, poziţia strategică a castrului pe limesul nord-vestic al daciei romane, locaţia castrului pe harta topografică a localităţii Buciumi şi poziţia virtuală a castrului în peisajul actual) şi figuri ale castrului cu zona arheologică cercetată, fazele de amenajare şi principia castrului auxiliar, până în secolul III p. Chr.
Un spaţiu consistent în economia paginilor este ocupat de Cataloage, unde sunt repertoriate toate descoperirile provenite din castru şi dintr-o colecţie particulară din localitate, însă cu provenienţă clară din zona sitului.
Graficele ilustrează numărul de monede descoperite pe ani de domnie, şi pe perioadă, în castru şi separat pe edificiile cercetate.

„Comparată cu restul regiunilor istorice ale României, regiunea Maramureşului prezintă anumite particularităţi din punct de vedere istoric, economic, social, cultural etc., atât în ceea ce priveşte trecutul, cât şi prezentul său. Nu este deloc uşor să analizezi istoria Maramureşului, având în vedere faptul că istoriografia despre Maramureş este puternic determinată etnic şi confesional. Autoarea a reuşit să prezinte cu obiectivitate aspecte ale unei perioade delicate din punct de vedere politic şi confesional. Din perspectivă teologică, ea analizează iconografia maramureşeană, oprindu‑se asupra acelor aspecte care sunt prezente în programul iconografic al bisericilor de lemn: hristologia şi mariologia, antropologia (cu câteva teme adiacente), euharistia şi eshatologia.” Pr. conf. univ. dr. habil. Daniel BUDA

Lucrarea de faţă, intitulată „Seminarul Tinerimii Române Unite din Oradea. Studenţi Teologi (1792–1948)” prezintă 1157 de biografii a studenţilor teologi, roade ale formării Bisericii Catolice, pentru partea de nord-vest a României precum şi pentru comunităţile greco-catolice din estul Ungariei de astăzi. În acest vast teritoriu ecleziastic, a doua Episcopie unită românească, avea să-şi formeze începând cu anul 1792, pentru început într-un Seminar minor, iar mai apoi, din 1914, într-un Seminar major, elita intelectuală preoţească, care a adus un aport esenţial la progresul comunităţile româneşti şi rutene din acest areal. (...)

Prezenta lucrare are la bază informaţii din sursele edite bisericeşti (şematisme şi anuare greco-catolice şi romano-catolice) coroborate cu informaţii inedite din fondurile arhivistice, precum şi din bibliografia specifică subiectului. În cercetarea şi prelucrarea materialului, datorită complexităţii şi a volumului mare de muncă, acesta a fost împărţit în trei părţi distincte (1792–1850, 1851–1900, 1900–1948), fiind format din două capitole: „I. Cronologia anilor şcolari (1792–1948)” şi „II. Biografiile studenţilor teologi (1792–1948)”. În întocmirea primei părţi, cea denumită „Cronologia anilor şcolari” informaţiile culese din şematisme au fost completate cu cele din fondurile arhivistice. Chiar dacă există lipsuri în privinţa anilor şcolari, lucrarea prezintă o imagine cât mai aproape de realitate a frecvenţei studenţilor în institutele teologice din ţară şi străinătate. În întocmirea părţii a doua, cea mai complexă şi importantă din punctul nostru de vedere, pentru că este vorba de biografiile celor 1157 de studenţi teologi greco-catolici, informaţiile culese din sursele arhivistice au fost completate cu cele din bibliografie, întregul material fiind ordonat alfabetic, pentru a facilita găsirea fiecărei persoane. (din „Introducere”)