„Cartea Iuliei Hossu debutează printr-un prim capitol dens teoretic, ce ar putea ține locul unei lucrări de sine stătătoare asupra istoriei problematicii pe care urmează să o elaboreze. Într-un prim subcapitol sunt analizate 1.1. Rudenia – scurt istoric al conceptului, cu referințe aproape numai străine, 1.2. Categoriile rudeniei, 1.3. Terminologia rudeniei, după care autoarea dezbate viziunea evoluționistă a părintelui acestui domeniu al antropologiei, Lewis H. Morgan, cu a sa celebră Sisteme de consangvinitate şi de alianţă în familia umană, din 1870, urmată de analizarea conceptelor lui W.H. R. Rivers, expuse într-o lucrare din 1915. Urmează perspectiva lui K. B. Malinowski cu viziunea funcționalistă și cea a lui Alfred Reginald Radcliffe-Brown, dezvoltată în două subcapitole. Nu în ultimul rând, sunt abordate și viziunile lui Claude Lévi-Strauss și a structuralistului David Schneider, criticul sistemelor clasice și al descendenților acestora.” (Ion Cuceu din Prefață)

-

„Roman pottery is an important indicator of provincial economic life at multiple levels. the detailed study of this material culture category provides valuable information regarding the characteristics of the local ceramic industry and the geographic distribution of its products, either regionally or at the scale of whole the Empire, but is equally revelatory for the reconstruction of various aspects regarding the local population's everyday life. their culinary preferences are reflected by their choice of cooking, serving, storing, and transportation vessels, furthermore, the funerary rites can also be differentiated according to the pottery gravegoods, while the patterns of construction activities can be highlighted by the quantity of ceramic building material (CBM) produced and used in various periods.

The ceramic goods were produced in workshops whose integral structures were often only superficially treated within the investigation of certain sites, thus hindering the possibility of elucidating the process and organization of the pottery production of these provincial centres. For this reason the information needed to outline a comprehensible image concerning this important branch of the ancient economy has to be pieced together from fragmentary datasets which once joined together offer an extremely interesting picture.” (Introduction)

L-am întâlnit pe istoricul Gheorghe Anghel, pentru prima dată în carne și oase, în biblioteca Muzeului Unirii, unde venea pentru a-și aprofunda cercetările, dar, mai ales, pentru a depăna amintiri. Până atunci îl știam „din cărți”, din bibliografia despre cetăți medievale și, în special, despre istoria orașului și cetății Alba Iulia. Condiția mea de fiu „adoptiv” al Alba Iuliei, deopotrivă etnografic și intelectual (fiind de obârșie extra-carpatică, iar buchiile istoriei deprinzându-le la Cluj), mi-a sporit apetitul pentru a descoperi istoria muzeului și a orașului. Astfel, întâlnirea cu Gheorghe Anghel a fost providențială. N-aș fi putut găsi un dascăl mai priceput care să mă însoțească în trecutul pe care-l voiam deslușit. Bucuria întâlnirii cu un martor al trecutului, despre care știam că fusese mai bine de două decenii director al muzeului, a fost amplificată de poveștile, evenimentele și personalitățile pe care Gheorghe Anghel le pomenea în dialogurile noastre fortuite. Aveam în față un actor al istoriei orașului și muzeului, care-i cunoscuse pe Ion Berciu, (re)ctitorul muzeului la sfârșitul anilor ’30, veteranii Unirii - în frunte cu Tiron Albani și Eugen Hulea, pe profesorii clujeni Constantin Daicoviciu, Ștefan Pascu sau David Prodan; fusese implicat în organizarea semi-centenarului din 1968, îl ghidase pe Nicolae Ceaușescu, colaborase îndeaproape cu episcopul Emilian Birdaș și condusese muzeul în anii tulburi ai comunismului terminal. Invitația adresată lui Gheorghe Anghel, de a povesti pe îndelete despre propria-i viață și carieră profesională, în contextul mai larg al istoriei muzeului și orașului Alba Iulia, a venit de la sine. Instrumentarul și metodologia istoriei orale erau cele mai potrivite pentru a developa un trecut ce se cerea rostit. Astfel, în lunile august-octombrie 2020, am realizat patru interviuri audio-video, fiecare de aproximativ două ore, cu Gheorghe Anghel, la Sala Unirii (aripa de Nord). (din „Introducere”)