„În mod direct sau indirect, o carte poate fi considerată un autoportret al autorului ei. Textele reunite în volumul «Incursiuni în lumea cărților» reușesc să schițeze profilul spiritual complex al unei autoare care trăiește din plin magia cărților. Ele reflectă bogata activitate a unui cronicar literar autentic, stăpân pe mijloacele sale de expresie, a unui critic literar aflat în plin proces de afirmare. Adunate într-o carte, cronicile literare de odinioară se trezesc la viață, revin în actualitate. Mai mult, textele încep să comunice între ele, dobândind semnificații pe care fragmentele publicate inițial nu le aveau.“ (Gheorghe Glodeanu)
„Prezenţa cărţilor tipărite în Europa Occidentală păstrate în bibliotecile din Transilvania a suscitat interesul unor autori preocupaţi de istoria şi circulaţia cărţii şi a bibliotecilor. Pe această temă au apărut şi câteva teze de doctorat la Sibiu (carte germană), Cluj (carte franceză) sau Alba Iulia (cartea din Marea Britanie). Ştefan Stanciu oferă publicului interesat un volum care are la bază o cercetare aplicată pe prezenţa cărţii spaniole în colecţii de carte enciclopedică în arealul multinaţional şi multicultural din Transilvania. Nu este un lucru necunoscut specialiştilor, fiind o realitate deja demonstrată că în Transilvania, prin căi diferite, circultaţie firească, achiziţii sau donaţii au pătruns cărţi tipărite în centrele tipografice europene de primă mână. Chiar dacă spaţiul geografic îndepărtat – Spania – nu se afla în interesele culturale directe ale transilvănenilor, autorul, prin buna cunoaştere a limbii spaniole, a surselor bibliografice existente, fiind şi membrul Asociaţiei Internaţionale a Hispaniştilor, a reuşit să aducă o contribuţie la relaţiile culturale româno-spaniole şi vice-versa în special în domeniul bibliologic, anume cel al circulaţiei cărţilor. Prin prisma unei istoriografii complexe spaniole, autohtone şi europene autorul îi destăinuie cititorului procesul său de elaborare a temei propuse. Scopul susţinut pe parcursul întregii cercetări era contribuţia la perceperea reciprocă a celor două medii culturale în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat.” (din „Prefață”)
„Autorul, de formație cleric, tinde să subsumeze caracterul național al artei religioase românești din Transilvania și din Principate caracterului universal al artei bisericești răsăritene, ceea ce, până la un punct, este perfect sustenabil. Remarcăm concluziile pertinente ale autorului, rezultate de pe urma unor analize și studii teoretice din bibliografia universală și românească, dar și ca rezultat al propriilor cercetări de teren. Adesea, aspecte rămase în suspensie sau neobservate de predecesori ajung să fie relevate pentru prima oară în această lucrare. În cadrul studiilor de caz, se emit pentru prima oară anumite ipoteze, se fac încadrări corecte, se îndreaptă anumite opinii mai vechi rămase fără suport. Remarcăm sobrietatea stilului lucrării, caracterul ei științific, bazat pe elemente de teologie, de arhitectură, de pictură, de istoria artelor, de istorie generală, fără divagații de prisos și fără aspecte sentimentale sau limbaj metaforic- artistic, care ar fi fost nepotrivite și ar fi impietat asupra valorii excursului. În finalul lucrării, autorul – ca mărturie că stăpânește de o manieră exemplară subiectul studiat – trasează și direcții de cercetare pentru viitor, prefigurând noi rezultate necesare pentru înțelegerea mai profundă a temei iconostasului transilvănean.” - Ioan Aurel Pop