„O serie de lucrări recente privind istoria Europei de Est au căutat să recupereze agendele şi acţiunile comunităţilor sau ale persoanelor care s-au opus sau au respins tendinţele naţionalizării în perioada de dinainte de primul război mondial. Reinterpretarea istoriei habsburgice datorată lui Pieter Judson este, probabil, cea mai ambiţioasă încercare de a arăta cum un imperiu est-european a rezistat mult mai bine în faţa naţionalismului decât s-a crezut în general1. Cazul Imperiului rus pare mai puţin ambiguu în această privinţă, în special în ultimele decenii ale domniei Romanovilor, când proiectele şi încercările de naţionalizare pe scară largă au fost articulate şi realizate atât de demnitarii imperiali, cât şi de activiştii naţionalişti, în special în anumite regiuni din cadrul periferiilor occidentale ale imperiului2, locuite de o populaţie slavă de est (ucraineni şi bieloruşi) şi puternic contestate de proiectele naţionale rus şi polonez3. Statul Romanovilor a prezentat trăsături incontestabile ale unui „imperiu naţionalizant”, care „a produs spaţii de luptă şi concurenţă între naţionalismul rus şi proiectele alternative de consolidare naţională la periferiile imperiale”4. Cu toate acestea, nu toate provinciile ruseşti au fost afectate în aceeaşi măsură de această tendinţă crescândă spre mobilizare etnică. Basarabia a fost extrem de lentă în a reacţiona la diversele încercări de implicare a populaţiei sale predominant ţărăneşti în proiectele concurente de construire a naţiunii. Discursurile externe generate de Imperiul rus şi de proiectul de construire a naţiunii române au dat naştere unei concurenţe simbolice foarte active, care s-a manifestat în sfera politică şi ideologică, dar nu a avut vreun impact sesizabil asupra locuitorilor din regiune.” (din Introducere)
„În mod direct sau indirect, o carte poate fi considerată un autoportret al autorului ei. Textele reunite în volumul «Incursiuni în lumea cărților» reușesc să schițeze profilul spiritual complex al unei autoare care trăiește din plin magia cărților. Ele reflectă bogata activitate a unui cronicar literar autentic, stăpân pe mijloacele sale de expresie, a unui critic literar aflat în plin proces de afirmare. Adunate într-o carte, cronicile literare de odinioară se trezesc la viață, revin în actualitate. Mai mult, textele încep să comunice între ele, dobândind semnificații pe care fragmentele publicate inițial nu le aveau.“ (Gheorghe Glodeanu)