„În construcţia alianţelor militare și politico‑diplomatice ale Regatului Român după 1918, regăsim state majoritar creștin‑ortodoxe (Regatul Sârbo‑Croato‑Sloven, Iugoslavia din 1929), Grecia și majoritar romano‑catolice (Cehoslovacia și Polonia). Biserica Ortodoxă Română a cultivat – independent sau nu de factorul politic – relaţii apropiate cu Bisericile frăţești din aceste ţări. Interesele Bisericii Ortodoxe Române s‑au suprapus adesea cu cele ale factorilor politici, astfel încât se poate vorbi, între anumite limite, de o geopolitică avant la lettre a Ortodoxiei. Vizita oficială efectuată de către patriarhul Miron Cristea în Polonia, alături de o suită întreagă de iniţiative și acţiuni circumscrise obiectivelor Ortodoxiei în Europa Central‑Răsăriteană, ne confirmă din plin acest lucru. Definesc aceste iniţiative drept preliminare unor acţiuni de anvergură specifice unei reale geopolitici a Ortodoxiei într‑un spaţiu etnic și confesional adecvat unor astfel se preocupări.” (din „Introducere”)

Cunoscut sub sintagma de „Mica Vienă”, municipiul Cernăuţi (azi în Ucraina, reşedinţa regiunii cu acelaşi nume) este unul dintre cele mai atrăgătoare, charismatice şi interesante concentrări urbane din spaţiul Europei Centrale. Faima sa de capitală multiculturală şi avangardistă se datorează unor evoluţii şi influenţe culturale, artistice şi spirituale de esenţă central-europeană, intervenite predilect în intervalul temporal 1774–1918, corespunzător Bucovinei Istorice. Provincie a Imperiului Habsburgic (Austro-Ungar din 1867), Cernăuţiul (în ucraineană Чернівці, transliterat: Cernivţi, în poloneză Czerniowce, în germană Czernowitz, în rusă Черновцы, transliterat: Cernovţî) a devenit, între timp, centrul administrativ, spiritual, cultural şi economic al Ducatului Bucovinei, parte a Cisleithaniei, şi a beneficiat de un grad ridicat de autonomie, elaborându‑şi – în acord cu Viena – propriile proiecţii în plan teritorial şi politic. Timp de 144 de ani, Cernăuţiul a înregistrat multiple metamorfoze care i‑au schimbat complet înfăţişarea urbanistică, compoziţia etnică, opţiunile în plan edilitar, economic şi estetic, cunoscând evoluţii spectaculoase, precum şi momente de adâncă cumpănă socială marcate de pierderi de vieţi omeneşti datorate epidemiilor de holeră, războaielor, crizelor economice, antisemitismului, naţionalismului, fascismului şi comunismului. Asemenea Ierusalimului ajuns centrul lumii, Cernăuţiului a devenit, într‑un interval temporal dat, un centru urban, intelectual, religios şi cultural, centrul Bucovinei, mult vizitat, căutat, studiat şi cercetat. - Lviv-Kraków

Relaţiile ruso-ucrainene au o istorie extrem de lungă şi de tensionată, ale cărei origini pot fi cu uşurinţă identificate în Evul Mediu. Ruşii, ucrainenii şi belaruşii (etnonimul de bieloruşi reprezintă o sintagmă inventată de către I.V. Stalin) au o istorie comună, alimentată de mitul Rusiei Kyivene. Istoria statului Kyivean s-a încheiat însă în 1240, iar ulterior, cele trei popoare au parcurs trasee istorice pe cât de complexe, pe atât de diferite. Istoriografia sovietică (teză preluată de către istoricii ruşi, precum şi de unele organizaţii panslaviste ucrainene) consemnează o naţionalitate rusă veche, din care mai târziu s-ar fi desprins identităţile naţionale rusă, ucraineană şi belarusă, evenimentul producându‑se sub efectul preluării teritoriilor statale în urma invaziilor mongole şi a anexării „pământurilor lui Rus’” de către Lituania şi Polonia. (din „Introducere”)