-

„Ediţia în limba română a acestui volum apare la mai mult de trei ani după publicarea variantei originale. Sunt mulţumit, pe de o parte, că evoluţiile din 2017 şi până acum nu m‑au obligat să aduc modificări serioase cadrului conceptual al cărţii. În lumina celor mai recente evenimente, cred în continuare că Europa Centrală şi de Est rămâne o semi‑periferie nefericită şi doar aparent aşezată, suspendată între visul niciodată atins al integrării în Occident şi reculul democraţiei cauzat de o combinaţie de resentimente, subdezvoltare şi lipsă reciprocă de înţelegere cu nucleul continentului european. Pe de altă parte, am profitat de ediţia românească pentru a aduce la zi o serie de date economice şi demografice, pentru a corecta câteva erori factuale şi de tipar, dar şi pentru a adăuga unele evenimente şi citate noi. Trebuie să fac o precizare importantă: cartea nu analizează impactul pandemiei de coronavirus asupra Europei de Est. Deşi este clar că pandemia va avea un impact profund şi de durată asupra vieţii noastre cotidiene – şi în final asupra guvernării democratice şi bunăstării sociale a milioane de cetăţeni din întreaga regiune – este prea devreme pentru a evalua din punct de vedere istoric un eveniment în curs de desfăşurare.” (din „Prefaţă”)

„Autorul, de formație cleric, tinde să subsumeze caracterul național al artei religioase românești din Transilvania și din Principate caracterului universal al artei bisericești răsăritene, ceea ce, până la un punct, este perfect sustenabil. Remarcăm concluziile pertinente ale autorului, rezultate de pe urma unor analize și studii teoretice din bibliografia universală și românească, dar și ca rezultat al propriilor cercetări de teren. Adesea, aspecte rămase în suspensie sau neobservate de predecesori ajung să fie relevate pentru prima oară în această lucrare. În cadrul studiilor de caz, se emit pentru prima oară anumite ipoteze, se fac încadrări corecte, se îndreaptă anumite opinii mai vechi rămase fără suport. Remarcăm sobrietatea stilului lucrării, caracterul ei științific, bazat pe elemente de teologie, de arhitectură, de pictură, de istoria artelor, de istorie generală, fără divagații de prisos și fără aspecte sentimentale sau limbaj metaforic- artistic, care ar fi fost nepotrivite și ar fi impietat asupra valorii excursului. În finalul lucrării, autorul – ca mărturie că stăpânește de o manieră exemplară subiectul studiat – trasează și direcții de cercetare pentru viitor, prefigurând noi rezultate necesare pentru înțelegerea mai profundă a temei iconostasului transilvănean.” - Ioan Aurel Pop