„În mod direct sau indirect, o carte poate fi considerată un autoportret al autorului ei. Textele reunite în volumul «Incursiuni în lumea cărților» reușesc să schițeze profilul spiritual complex al unei autoare care trăiește din plin magia cărților. Ele reflectă bogata activitate a unui cronicar literar autentic, stăpân pe mijloacele sale de expresie, a unui critic literar aflat în plin proces de afirmare. Adunate într-o carte, cronicile literare de odinioară se trezesc la viață, revin în actualitate. Mai mult, textele încep să comunice între ele, dobândind semnificații pe care fragmentele publicate inițial nu le aveau.“ (Gheorghe Glodeanu)
Xilogravura are o tradiție foarte veche, fiind întâlnită, încă din a doua jumătate a mileniului 1, ca o tehnică de multiplicare grafică în Orientul îndepărtat. Dar, într‑un scop diferit, procedeul era folosit în anumite țări ale lumii cu mult timp înainte, servind la imprimarea decorativă a țesăturilor, a ceramicii și a cărămizilor ornamentate cu diverse motive.
Gravura în lemn sau xilogravura („xylon” în limba greacă înseamnă „lemn”) se realizează prin imprimarea pe hârtie a unui desen incizat în relief pe o placă de lemn (clișeu).
Desenul este incizat pe placa de lemn (de păr, măr, tei, paltin, buxus etc.) tăiată, fie longitudinal, fie transversal, cu ajutorul unor cuțitașe și dăltițe speciale. Placa gravată, având desenul inversat, este acoperită cu cerneală neagră, apoi se aplică pe o foaie de hârtie. Porțiunile reliefate se imprimă pe hârtie, redând liniile și umbrele negre, iar cele adâncite lasă hârtia intactă, reprezentând petele albe. Gravorul trebuie să cunoască bine tehnica inciziilor, deoarece corecturi nu se pot face decât prin înlocuirea fragmentului de lemn respectiv, care urmează a fi gravat din nou. (Din „Introducere”)