„Descoperirea tezaurelor monetare se datorează de cele mai multe ori hazardului și întâmplării, rareori ele fiind găsite în urma unor cercetări sistematice. Acest fapt face ca o parte din informație să se piardă înainte ca întregul tezaur să ajungă pe masa specialistului. În foarte multe cazuri, pe lângă lipsa datelor legate de contextul de descoperire, recipientul în care a fost depus tezaurul (fie că este vorba de material organic – săculeți textili sau de piele –, dar mai ales vase ceramice) se pierde, fie se deteriorează în momentul descoperirii ca urmare a entuziasmului produs asupra descoperitorului, fie că este pur și simplu ignorat și ulterior se distruge. Valoarea informațiilor istorice aduse de descoperirea unor tezaure monetare sau/și de podoabe este una foarte mare. Pe lângă datele legate de circulația monetară dintr-o anumită regiune, acest tip de document ne oferă informații referitoare la resorturi militar-administrative sau economice (fiscale) din zona respectivă, care au putut determina astfel de acumulări. În cazul tezaurelor care conțin și podoabe avem pe lângă o imagine a bunăstării celui care le deținea și una a modei și gusturilor. În cazul de față informațiile oferite sunt cu atât mai importante cu cât tezaurul a fost descoperit într-o zonă în care frontiera dintre Principatul Transilvaniei și Imperiul Otoman a fluctuat pe parcursul unui secol și jumătate, ceea ce a dus la impunerea unui adevărat condominium asupra acestor teritorii. Acest condominium s-a tradus în literatura de specialitate prin împărțirea atribuțiilor administrative, fiscale și juridice între cuceritori și cuceriți. Culoarul descris de bazinului inferior al Mureșului și-a păstrat rolul de zonă de tranzit spre și dinspre Transilvania. Acest fapt a dus la existența unui trafic de bunuri materiale și de numerar, care în cele din urmă au asigurat prosperitatea regiunii și implicit a locuitorilor. Tezaurele descoperite în zona Mureșului inferior, ascunse cel mai probabil în perioade tulburi, precum cele de la Radna, Chesinț, Toc și acum Groșii Noi pot susține cele afirmate mai sus.” - fragment din Introducere
„Prezenţa cărţilor tipărite în Europa Occidentală păstrate în bibliotecile din Transilvania a suscitat interesul unor autori preocupaţi de istoria şi circulaţia cărţii şi a bibliotecilor. Pe această temă au apărut şi câteva teze de doctorat la Sibiu (carte germană), Cluj (carte franceză) sau Alba Iulia (cartea din Marea Britanie). Ştefan Stanciu oferă publicului interesat un volum care are la bază o cercetare aplicată pe prezenţa cărţii spaniole în colecţii de carte enciclopedică în arealul multinaţional şi multicultural din Transilvania. Nu este un lucru necunoscut specialiştilor, fiind o realitate deja demonstrată că în Transilvania, prin căi diferite, circultaţie firească, achiziţii sau donaţii au pătruns cărţi tipărite în centrele tipografice europene de primă mână. Chiar dacă spaţiul geografic îndepărtat – Spania – nu se afla în interesele culturale directe ale transilvănenilor, autorul, prin buna cunoaştere a limbii spaniole, a surselor bibliografice existente, fiind şi membrul Asociaţiei Internaţionale a Hispaniştilor, a reuşit să aducă o contribuţie la relaţiile culturale româno-spaniole şi vice-versa în special în domeniul bibliologic, anume cel al circulaţiei cărţilor. Prin prisma unei istoriografii complexe spaniole, autohtone şi europene autorul îi destăinuie cititorului procesul său de elaborare a temei propuse. Scopul susţinut pe parcursul întregii cercetări era contribuţia la perceperea reciprocă a celor două medii culturale în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat.” (din „Prefață”)
Magia şi vrăjitoria au tentat, înspăimântat şi fascinat societăţi şi culturi diferite şi continuă să fie vizibile şi în prezent, într‑o cultură care se auto‑defineşte ca fiind raţionalistă, trezind sentimente contradictorii: de la indiferenţă la teamă, de la negare la definire ca tradiţie. Interesul faţă de fenomenul magic a depăşit sfera socială şi a atras atenţia specialiştilor din domenii diferite: istorie, antropologie, etnologie, folclor, sociologie, arte, psihologie. Perspectivele metodologice ale cercetătorilor au fost şi ele diverse, iar rezultatele de asemenea. Toate aceste studii însă, deşi pornesc de la întrebări diferite şi ajung la concluzii variate, nu sunt altceva decât fragmente decupate care se completează, reconstituind întregul. (din „Introducere”)