„Lucrarea „Moartea și aspirația spre armonia universală” reprezintă un studiu monografic asupra riturilor funebre din localitățile Podgoriei Aradului, având ca structură de bază patru mari capitole, precedate de o binevenită Introducere şi urmate de Concluziile cercetării, cărora li se adaugă o impresionantă bibliografie, un glosar dialectal, lista informatorilor, respectiv câteva imagini relevante. Prezenta carte s‑a fundamentat pe o cunoaştere temeinică a imensei bibliografii etnologice privitoare la ritualurile de înmormântare, dar mai ales pe o cercetare de teren riguros şi profund fixată pe observaţia participativă, pe interviul semistructurat şi pe naraţiunile de viaţă, înregistrate cu reportofonul şi transcrise cu acribie. Ea reuşeşte să ne ofere un tablou concludent asupra bogăţiei şi diversităţii credinţelor, reprezentărilor şi riturilor legate de moarte şi de înmormântare, de Lumea de Apoi, de călătoria sufletului spre aceasta, dar şi asupra spaimelor individuale şi colective privitoare la strigoi, amănunţit şi cu profesionalitate descrise şi analizate de o cercetătoare formată şi stăpână pe tehnicile etnometodologice actuale, dar şi pe concepte şi noţiuni de bază în ritologie şi mitologie, în istoria ideilor şi credinţelor religioase, în studiul folcloristic al bocetelor şi formulelor rituale îndătinate.”

„Una dintre consecinţele benefice în plan istoric ale Marii Uniri de la 1918 o reprezintă stimularea înfiinţării de instituţii de învăţământ, cultură ș.a. în teritoriile unite cu Țara. Transilvania a fost printre provinciile în care au luat fiinţă cele mai multe instituţii românești, între cele mai însemnate situânduse Universitatea Daciei Superioare la Cluj în anul 1919. Centenarul aniversării întemeierii universităţii românești a prilejuit publicarea unui număr mare de monografii și sinteze de autor, sau prin colaborarea mai multor specialiști, care par să fi epuizat cam tot ceea ce se putea scrie despre Alma Mater Napocensis (geneză, înfiinţare, evoluţie în timp etc.). În ciuda acestei literaturi știinţifice bogate recente dar și din deceniile trecute (menţionăm doar lucrările monumentale redactate de Vasile Pușcaș și volumele coordinate de Ioan-Aurel Pop, Simion Simon, Ioan Bolovan sau Ovidiu Ghitta) au rămas cu siguranţă subiecte încă neexplorate ori ce își așteaptă reluarea interpretativă, precum și aducerea în circuitul știinţific a unor surse inedited privind istoria universităţii, însemnări, documente și fotografii care sunt probabil răspândite în diverse arhive publice și private din ţară și străinătate. Tocmai de aceea, recuperarea și editarea critică a unor asemenea documente rămâne un obiectiv actual pentru cercetătorii interesaţi de istoria universităţii din capitala (neoficială) a Transilvaniei.” - Ioan Bolovan