-

-

„La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, ţara noastră avea să intre în sfera de influență a U.R.S.S. Încă din timpul războiului Stalin afirma, şi dădea de înţeles aliaţilor, că acest război va fi altfel şi că imperiul sovietic îşi va impune propriul său sistem, până acolo unde va ajunge armata sa. Cu toate că Iuliu Maniu şi ceilalţi lideri ai partidelor istorice au sperat, până în ultimul moment, în ajutorul S.U.A., Angliei şi Franţei, acest lucru nu s-a întâmplat, Europa fiind împărţită în sfere influenţă. Din păcate, ţara noastră a căzut în sfera de influenţă a imperiului sovietic, condus de către dictatorul Stalin, care a reuşit să-şi impună regimul şi în România, până în anul 1947, cu ajutorul Partidului Comunist din România, un partid minuscul ce nu avea decât aproximativ 1000 de membri la 23 august 1944.” (din „Studiu introductiv”)

De ce o nouă ediție a cărții „Tentația lui Homo Europaeus. O istorie intelectuală a Europei Centrale și de Sud‑Est?” În primul rând pentru că este vorba de o carte de actualitate. Tema ei merită să fie mai bine cunoscută de mediile universitare, de acelea administrativ‑politice, precum și de publicul larg din România și din Europa. Fiind vorba de o cercetare a izvoarelor primare, noile informații și interpretări dau seamă asupra unor regiuni așa‑zis periferice. (Din „Introducere”)

„Crearea unei Românii Mari în 1918 a declanșat o ferventă dezbatere intelectuală privind definirea caracterului național și a direcției în care tânăra națiune‑stat trebuie să pornească. Tradiția și modernitatea au constituit cei doi poli ai dezbaterii. O simplă parcurgere a portretelor personalităților politice și culturale cuprinse în acest Album evidențiază diversitatea curentelor și atitudinilor din societatea românească interbelică. Este suficient a citi Memoriile lui Mircea Eliade pentru a te convinge de vitalitatea, diversitatea și sofisticarea vieții intelectuale, care l‑a făcut pe graficianul revistei „The New Yorker”, Saul Steinberg, născut în 1914 în România, să descrie Bucureștiul drept „o lume Art Deco, populată de bizantini”. Numeroasele cărți poștale de epocă cuprinse în Album ce înfățișează chipurile pitorești ale românilor de la orașe sau sate întăresc această contrastantă etichetă.

Apatia și resemnarea sunt trăsături remarcate la începutul secolului al XIX‑lea de călătorii străini în urma contactelor acestora cu românii, în timp ce câțiva filozofi români din secolul XX identificau fatalismul drept o altă caracteristică. În acest sens, sunt elocvente cărțile poștale editate în primele două decenii ale secolului XX cu ciobani doinind din fluier sau idilice imagini cu țărani realizate de A. Bellu. Pe de altă parte, puteam vedea în Album freamătul și dinamica orașelor în căutarea modernității.” (Dennis Deletant)