„Volumul Magistri et alumni, amore scribendi. Studia. In honorem professoris Nicolae Felecan este un omagiu adus profesorului băimărean, atât prin evocări, cât și prin studii științifice, elaborate de prieteni, colaboratori, oameni de litere din întreaga lume. Contributorilor care au participat și la publicarea volumului precedent (26) – Confluențe lingvistice și filologice. Omagiu profesorului Nicolae Felecan la împlinirea a 70 de ani –, li s-au alăturat, pentru a celebra, prin mijlocirea cuvântului, cei 75 de ani de viață ai sus-numitului dascăl, și alți filologi din țară și din străinătate. Printre cele 55 de personalități care au onorat invitația de colaborare la prezentul volum, se numără profesori și cercetători străini – Bertie Neethling (Africa de Sud), Ephraim Nissan (Anglia), Milan Harvalík (Cehia), Pierre-Henri Billy, Marcienne Martin, Michel A. Rateau (Franța), Enzo Caffarelli, Alfonso Germani, Alda Rossebastiano (Italia), Leo Loveday, Maho Kitamura (Japonia), Yolanda Guillermina Lopez Franco (Mexic), Sergey Goryaev (Rusia), Emili Casanova (Spania), Tamás Farkas, János N. Fodor (Ungaria) – și români, din majoritatea centrelor universitare și din institutele de cercetare ale Academiei Române: Ion Buzași (Alba Iulia), Ioan Dănilă (Bacău), Teodor Ardelean, Alina Bugheșiu, Daiana Felecan, Oliviu Felecan, Gheorghe Glodeanu, Mihaela Munteanu Siserman, Rodica Țurcanu (Baia Mare), Iulia Barbu-Comaromi, Gh. Chivu, Ioana Costa, Liviu Franga, Mariana Franga, Margareta Manu Magda, Iulia Mărgărit, Adrian Rezeanu, Adriana Stoichițoiu Ichim, Ioana Vintilă-Rădulescu (București), Dumitru Loșonți, G. G. Neamțu, Ștefan Oltean, Ilie Rad, Sabin Siserman (Cluj-Napoca), Teodor Oancă, Silvia Pitiriciu (Craiova), Traian Diaconescu, Daniela Butnaru, Alexandru Gafton, Mihaela Paraschiv (Iași), Ștefan Găitănaru (Pitești), Lazăr Avram (Ploiești), Sigrid Haldenwang (Sibiu), Adina Chirilă, Sergiu Drincu, Vasile Frățilă, Ionel Funeriu, Simona Goicu-Cealmof, Dan Negrescu (Timișoara).” (din „Cuvânt-înainte”)

„E o carte curcubeu care apare în orizontul unei dezrădăcinate existențe oșenești… Un decupaj sufletesc de fotografii scrise cu lumină și scoase dintr-o straiță cusută cu dorul unui Oaș curat, pur, nealterat, ivit din memoria inimii. Trăsăturile identitare constante, având amprenta puternică a obârșiilor intră într-un dialog tainic și dinamic al adaptabilității permanente, cu acele căi de evoluție care imprimă schimbarea, transformarea, dislocarea… Constelația reperelor identitare ce individualizează comunitatea tradițională oșenească este reprezentată simbolic de CERC prin configurarea lui la toate nivelurile existenței sub forma unor coduri încifrate ale arhitecturii lăuntrice: clopul – în portul bărbătesc, cununa miresei, roata feciorilor – în danț, ciuperca de danț, crestăturile cosmologice de pe crucile de lemn, roata cu șase spițe de pe vranița cu boc, cercul stilizat pe ceramica de Vama, colacul solar, floarea vieții cusută pe pânza albă. Oșenia devine astfel sursa unei conștiințe a geometriei spiritului cu care construim lumea din interiorul nostru, ancorând-o astfel în proporțiile perfecte ale sacralității. În satul tradițional, exista o unitate între cultură și civilizație, substituită ireversibil de un anacronism care s-a creat treptat, de-a lungul mai multor decenii, între credințele și valorile spirituale ale oșenilor și transfigurarea lor în materialitatea formelor vizibile din arhitectură, stil de viață, viziune despre lume, intrare și ieșire din ritual… Această ruptură definitorie, dar nu definitivă pentru Oașul de azi, a fost generată de dispariția rânduielii străvechi și a nevoii de sacralitate în lumea în care trăim… pătimind prin siajul dramatic al însingurării dintre omul care privește o floare, fără a simți că pe cer tresare o stea…” (din „Argument sufletesc”)

"It is a rainbow book that appears on the horizon of an uprooted Oaș existence… A soul cutout of photographs written with light and taken out of a bag sewn with the longing for a clean, pure, unaltered Oaș, born from the memory of the heart. The constant identity features, with the strong imprint of the origins, enter into a mysterious and dynamic dialogue of permanent adaptability, with those evolutionary paths that have printed change, transformation, dislocation… The constellation of identity landmarks that individualize the traditional Oaș community is symbolically represented by the CIRCLE, through its configuration at all levels of existence in the form of encrypted codes of interior architecture: the hat – in the man's dress, the bride's wreath, the young men’s wheel – in the dance, the dance mushroom kiosk, the cosmological notches on the wooden crosses, the sixspoke wheel on the vranita with boc, the stylized circle on Vama pottery, the solar braided bread, the flower of life embroidered on white cloth. The Oaș way of being thus becomes the source of a consciousness of the geometry of the spirit with which we build the world within us, thus anchoring it in the perfect proportions of sacredness. In the traditional village, there is a unity between culture and civilization, irreversibly replaced by an anachronism that was gradually created, over several decades, between the beliefs and spiritual values of the Oaș people and their transfiguration into the materiality of visible forms in architecture, lifestyle, vision of the world, entry and exit from the ritual… This defining but not definitive rupture for today's Oaș was generated by the disappearance of the ancient order and the need for sacredness in the world we live in… suffering through the dramatic slipstream of loneliness between the man looking at a flower, without feeling a star tremble in the sky…" (Excerpt from "Soul Argument")