„Atât în Transilvania cât și în întregul spațiu al Europei central sud estice, în Evul Mediu timpuriu au avut loc o serie de evenimente militare ce au generat transformări majore în respectivele teritorii la nivelul relațiilor interetnice, politice, sociale și culturale care au marcat evoluția istorică ulterioară a respectivelor spații geografice.

Cu toate acestea cercetarea Evului Mediu timpuriu din spațiul transilvănean, a intrat într-un con de umbră, mai ales după anul 1990. Diversele probleme arheologico istorice ridicate de studierea Evului Mediu timpuriu din Depresiunea Transilvaniei, sunt departe de fi rezolvate. Încă persistă în istoriografia românească, interpretări eronate ale fenomenului politic, cultural şi istoric din acea perioadă. De asemenea se resimte lipsa unei cronologii racordate la periodizările operate pe plan european. Sunt foarte multe deficiențe referitoare la interpretarea obiectivă a descoperirilor din secolele VII-X, din Transilvania, din punct de vedere etno-cultural. Toate aceste carențe reduc posibilitatea creionării în termeni moderni, credibili, a statutului militar, social și politic al Transilvaniei în ultimele secolele ale primului mileniu creștin.

După K. Horedt și M. Rusu, trecuți în lumea umbrelor, ambii cu procopări majore în cercetarea Evului Mediu timpuriu transilvănean, specialiști dedicați studierii istoriei Transilvaniei din a doua jumătate a mileniului I. d. H. din Transilvania, sunt tot mai puțini, ca de altfel și şantierele arheologice sistematice pentru cercetarea acestei perioade. Cauzele pentru această situație sunt numeroase, toate găsindu-și rădăcinile în inexistența unor programe universitare aprofundate care să vizeze studiul Evului Mediu timpuriu din Transilvania.

După anul 1990 și până în prezent s-au scris o serie de Istorii a Transilvaniei, toate bazate sau mai corect spus folosind datele din istoriile scrie în anii 60 ai secolului XX. Istoriografia europeană ce vizează cercetarea celei de-a doua jumătăți a primului mileniu creștin a evoluat foarte mult, evoluție care din păcate cu foarte mici excepții nu se regăsește în istoriografia românească.” Dr. Călin Cosma, Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca în Cuvânt Înainte

„Cercetările arheologice în castrul legiunii V Macedonica din Potaissa s-au efectuat, fără întrerupere, din 1971 până în 2016. Au fost cercetate și dezvelite integral edificiul comandamentului (principia), termele, porta decumana, bastionul nord-vestic, bastion de curtină pe latura vestică; au fost cercetate parţial palaestra, horrea, porta principalis dextra, cazărmi din praetentura sinistra, praetentura dextra, latera praetorii și retentura, elementele de fortificaţie, via praetoria și via principalis, la care se adaugă un sondaj (1958) la bastionul sud-estic și un sondaj (2019) la groma (intrarea în principia). Rezultatele cercetărilor arheologice au fost prezentate în rapoarte și în alte lucrări, iar materialele arheologice au fost publicate în studii și articole în România și în străinătate. În ultimele trei decenii au fost publicate zece volume, din care șapte despre castru și descoperirile din castru4 și trei despre castrul și orașul Potaissa.

Obiectul prezentului volum îl constituie edificiul comandamentului (principia) din castrul de la Potaissa și descoperirile arheologice de acolo.

Cercetările arheologice la principia s-au desfășurat în anii 1974, 1978–1989, 1994–1995, 2008–2011, 2019. Lucrări de conservare s-au executat în anii 1983, 1988–1992, 1995, 1998, 2002–2003, 2008.” (din „Introducere”)

Martori privilegiaţi ai curentelor istorice, cum le definea pasionatul şi eruditul cercetător Yves Metman8, sigiliile şi stemele reflectă, în imagini vii, viaţa socială în complexitatea ei, ele aduc în atenţia generaţiilor fapte şi acţiuni ce îmbogăţesc cunoaşterea proceselor sociale din trecut.

Pe lângă faptul că îi individualizează pe diferiţi participanţi la emiterea înscrisurilor, sigiliile asigură identificarea actelor cu putere juridică deplină, amintesc consensul general spre adevăr, se însumează deci între factorii care reglementează raporturile sociale.

Demonstrând autenticitatea informaţiilor transmise de sigilii, specialiştii au evidenţiat, totodată, aptul că aceste fragile mărturii istorice, departe de a fi epuizat informaţiile, oferă largi posibilităţi de profundare a cunoaşterii unor interesante aspecte privind istoria mentalităţilor.