În anul 2011 s-au împlinit 30 de ani de la încheierea săpăturilor arheologice la castrul şi aşezarea civilă de la Slăveni/Dolj (baie, templu, locuinţe etc.). Din motive obiective şi subiective monografia castrului şi aşezării nu a fost publicată. Decesul profesorului D. Tudor, apoi a altui membru a colectivului, profesorul O. Toporu, au fost cauzele principale ale acestei situaţii. S-au mai adăugat apoi reorientarea cercetărilor prof. G. Popilian spre alte domenii şi în fine, starea precară de sănătate a ultimului.

În prezent, la iniţiativa prof. G. Popilian (şi sub directa sa conducere), doi colaboratori la cercetările arheologice din sudul Daciei, dr. D. Bondoc şi prof. dr. N. Gudea, s-au decis să îndeplinească dezideratul menţionat mai sus şi să elaboreze o monografie a castrului de la Slăveni şi a aşezării lui civile. Monografia urmează un plan clasic, adoptat mai demult în arheologia provincială romană, plan care acoperă toate problemele pe care le ridică cercetarea unui obiectiv atât de complex (la ora aceasta cel mai complex din Dacia de sud). În contextul în care în România monografia arheologică nu are încă un rol decisiv în rezolvarea problemelor unei epoci istorice (oricare ar fi ea), elaborarea monografiei despre Slăveni are scopul de a întregi cunoştinţele despre epoca romană în Dacia de sud (Oştenia mai ales), dar şi pentru întreaga Dacie. Monografia va pune la dispoziţia cercetătorilor (dar şi studenţilor) de pretutindeni date despre un castru ale cărui începuturi datează dinainte de înfiinţarea Daciei (epoca Moesiei Inferior 101–106 şi se încheie odată cu provincia de sud (275)).

Scopul monografiei este nu atât rezolvarea problemelor de istorie militară (care ocupă desigur un loc important), cât punerea în lumină a elementelor vieţii soldatului roman, calitatea vieţii lui, legăturile cu mediul civil, forţa romanizatoare pe care a avut-o soldatul roman în context provincial dacic. Monografia castrului de la Slăveni încearcă să demonstreze că Dacia a aparţinut tipului occidental de viaţă romană, că fortificaţia a coagulat în jurul lui o bună parte din factorii procesului de romanizare. Toate acestea se vor reflecta atât în contextul scris a monografiei, cât şi, mai ales, în partea de prezentare a culturii materiale (prin comparaţie) ilustrată în catalog.

„Roman pottery is an important indicator of provincial economic life at multiple levels. the detailed study of this material culture category provides valuable information regarding the characteristics of the local ceramic industry and the geographic distribution of its products, either regionally or at the scale of whole the Empire, but is equally revelatory for the reconstruction of various aspects regarding the local population's everyday life. their culinary preferences are reflected by their choice of cooking, serving, storing, and transportation vessels, furthermore, the funerary rites can also be differentiated according to the pottery gravegoods, while the patterns of construction activities can be highlighted by the quantity of ceramic building material (CBM) produced and used in various periods.

The ceramic goods were produced in workshops whose integral structures were often only superficially treated within the investigation of certain sites, thus hindering the possibility of elucidating the process and organization of the pottery production of these provincial centres. For this reason the information needed to outline a comprehensible image concerning this important branch of the ancient economy has to be pieced together from fragmentary datasets which once joined together offer an extremely interesting picture.” (Introduction)