"The volume ‘Migration and Identity in Eurasia’ brings to the forefront two topical concepts in European historiography and beyond. In terms of the Antiquity and Early Middle Ages, emphasis lay (in recent decades) on the impact of mobility and migration in the Greek and Roman world, migration narratives, experiences and structures, migration and integration, networks, connectivity, and cultural interactions, politics of honour and civic identity in the Hellenistic and Roman world, as well as on the archaeological study of migration (concepts, methods, results, scholarly traditions and political ideology – especially in the case of those territories under political debate among various modern countries). The requested space limits impedes us to further discuss these or other aspects here, however, chronologically and geographically, the ancient times and the Middle Ages provide a wide range of approaches for the study of the ’foreigner’/’migrant’ and different patterns of inclusion and exclusion. As such, above-mentioned research aspects may also be relevant for issues surfacing, under different forms, in the current development of society, be it with reference to socio-economic, political or cultural aspects." (Excerpt from "Preface")

„Crearea unei Românii Mari în 1918 a declanșat o ferventă dezbatere intelectuală privind definirea caracterului național și a direcției în care tânăra națiune‑stat trebuie să pornească. Tradiția și modernitatea au constituit cei doi poli ai dezbaterii. O simplă parcurgere a portretelor personalităților politice și culturale cuprinse în acest Album evidențiază diversitatea curentelor și atitudinilor din societatea românească interbelică. Este suficient a citi Memoriile lui Mircea Eliade pentru a te convinge de vitalitatea, diversitatea și sofisticarea vieții intelectuale, care l‑a făcut pe graficianul revistei „The New Yorker”, Saul Steinberg, născut în 1914 în România, să descrie Bucureștiul drept „o lume Art Deco, populată de bizantini”. Numeroasele cărți poștale de epocă cuprinse în Album ce înfățișează chipurile pitorești ale românilor de la orașe sau sate întăresc această contrastantă etichetă.

Apatia și resemnarea sunt trăsături remarcate la începutul secolului al XIX‑lea de călătorii străini în urma contactelor acestora cu românii, în timp ce câțiva filozofi români din secolul XX identificau fatalismul drept o altă caracteristică. În acest sens, sunt elocvente cărțile poștale editate în primele două decenii ale secolului XX cu ciobani doinind din fluier sau idilice imagini cu țărani realizate de A. Bellu. Pe de altă parte, puteam vedea în Album freamătul și dinamica orașelor în căutarea modernității.” (Dennis Deletant)